Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home CU NĂDEJDE, MAI DEPARTE – după Coloseni 2, 6-7 –

CU NĂDEJDE, MAI DEPARTE – după Coloseni 2, 6-7 –

CU NĂDEJDE, MAI DEPARTE – după Coloseni 2, 6-7 –

              La Rusaliile lui 1940 – Sibiu, 5 iunie

Neuitat Părinte Iosif, la alt praznic de Rusale,
suntem azi a treia oară împrejurul crucii tale.

Dar nu stăm ca altă dată prea zdrobiţi de-ndurerare,
chiar dacă-ntristarea noastră e şi-acum la fel de mare,
chiar dacă-ale noastre lacrimi nu sunt astăzi mai puţine
şi la fel de trist e golul între noi lăsat de tine;
nu mai stăm fără nădejde în durerea fără zare
ca în clipele prea grele de poveri apăsătoare,
când ’nălţimea pildei tale de credinţă şi răbdare
pe deplin a o-nţelege nu putem să fim în stare…

Nu mai stăm înfrânţi de teamă, deznădăjduiţi de luptă,
deşi astăzi, de necazuri, faţa şi mai mult ni-e suptă.
Nu mai tremurăm de groaza celor plini de-ameninţare,
altfel înţelegem astăzi sfânta harului lucrare,
cu alţi ochi privim acuma neînvinsa Ta tărie
care apără şi poartă tot mai nalt Lucrarea-Ţi vie.
Şi înţelegând mai bine viaţa ta de biruinţă,
cu putere nouă-n suflet, azi cântăm în suferinţă;
toţi avem acum spre toate o mai limpede privire,
mai adânc simţim lumina tainică din noua Fire,
mai slăvită revărsarea dragostei nemăsurate,
cu cât stăm sub apăsarea crucii mai împovărate.

Nu mai vrem să plângem lacrimi de cârtire sau durere,
ci privim tot viitorul cu nădejde şi putere.
Duhul Sfânt ne întăreşte şi puterea Şi-o pogoară
peste sufletele gata pentru Cauza Lui să moară,
cum sunt gată să trăiască pentru-a duce mai departe
slava Lui şi Vestea Bună şi prin viaţă, şi prin moarte.
Azi simţim şi mai puternic fericirea fără seamă
ce-o dă Duhul celor care Îl ascultă când îi cheamă
şi slăvita-ncredinţare a mereu prezenţei Sale,
ce ne sprijineşte lupta, luminând a noastră cale.

Altădată-n lovitura şi furtuna de la Oaste,
vedeam numai pe satana şi zdrobirea păcii noastre.
Azi vedem şi-o altă Mână, Doamne, Mâna Ta înaltă
care n-a lăsat minciuna cu-Adevărul laolaltă,
n-a lăsat făţărnicia însoţită cu lumina,
grâul pentru totdeauna laolaltă cu neghina,
curăţia laolaltă cu trufia necurată,
trebuie să se aleagă binele din rău odată!

Altădată, ca pedeapsă ne părea orice-ncercare,
însă azi băgăm de seamă că-i o binecuvântare.
Cândva ne temeam, părinte, că pieri-vom prin pustie
dacă vom urma cărarea cea de Domnul spusă ţie.
Însă azi vedem c-aceasta-i şcoala cea mai minunată
fără care n-am cunoaşte multe taine niciodată.
Că nicicând în altă parte n-am fi fost aşa în stare
să cunoaştem, ca-n necazuri, marea Domnului lucrare.

Niciodată-n altă stare n-am fi-aflat aşa de bine
ce duios în suferinţe ştie Domnul să aline;
nici cum valul cel mai tare poate El să-L stăpânească,
nici ce har ca-n ceasul crâncen poate El să dăruiască;
câte rane ca o umbră într-o clipă pot fi şterse
şi ce binecuvântare El e-n stare să reverse
în lucrarea sau în duhul ce-L urmează sau iubeşte
când curată mărturia şi cărarea şi-o păzeşte.

Niciodată-n altă parte ochiul nostru stând să creadă
nu vedea minunea care nu-i dat tuturor să vadă,
nici nu se scălda în slava strălucirii minunate
ce lumină dimineaţa zilei nemaiînnoptate.
Nu ne-am fi ’nălţat spre-atâta negrăită strălucire,
n-am fi-nfioraţi de-atâta greutate de iubire,
n-am vedea atât de clară Faţa Lui strălucitoare
ca în felul plin de slavă şi de har din încercare…

Cât de minunat lucrează Dumnezeu cu noi, părinte,
zilnic noi dovezi ne-arată de iubirea Lui fierbinte,
ca să crească-n noi puternic o încredere mai mare
pentru vremi de luptă – poate mai adânci şi mai amare,
pentru suferinţi mai grele, pentru şi mai mari primejdii
unde va lipsi mai tare scutul tainic al nădejdii,
pentru vremi de alte piedici, şi mai mari, ce ne vor ţine,
pentru lupte şi mai grele, pentru mai adânci suspine.

Duhul Său cel Sfânt ne umple de putere şi credinţă,
să privim plini de nădejde spre măreaţa biruinţă,
s-ardă-n noi şi mai puternic Sfânta Flacără Cerească,
orice gheaţă de-ndoială sau de teamă s-o topească,
orice slăbiciuni să fie înghițite de putere
şi-n cântare să se schimbe toată marea de durere,
depărtările să schimbe în frăţie şi-n iubire,
zbuciumarea cea adâncă, în adâncă liniştire
şi să crească uriaşă din răbdare şi credinţă
neclintită-ncredinţarea în Suprema Biruinţă,
neclintită-ncredinţarea că oricâtă e prigoana
Domnul va zdrobi odată sub noi, veşnic, pe satana,
că puterea Lui cea mare ne va întări fiinţa,
mai slăvită arătându-Şi prin aceasta biruinţa,
cu cât slăbiciunea noastră Îi arată-a lui tărie,
aducându-Şi de-orice dată altă slavă-n veşnicie.

Ce înaltă e, părinte, taina asta minunată
ce de Duhul Sfânt, prin tine, ne-a fost nouă arătată!
Ce recunoştinţă-adâncă, cât de multă mulţumire
datorăm noi pentru toate Domnului – şi ce iubire!

Chiar de-i strâmtă calea Crucii,
chiar de se mai şi strâmtează,
chiar de-ar fi mai grea vegherea celor care priveghează,
chiar de-ar fi mai neagră noaptea urii ce ne va cuprinde,
chiar de şi mai mult puterea necredinţei se va-ntinde,
– noi ne-ncredem cu tărie în al Domnului Sfânt Nume
şi-n puterea lui ce toate Şi le va supune-n lume.
El va face-n orice vreme ca oştirea Sa-ncercată
să-şi păstreze prin credinţă mărturia neschimbată.
El, în orice neagră noapte, o să ne trimit-o rază
să ne lumineze calea, toţi lumina Lui s-o vază.

Şi cu cât va merge răul tot mai jos către pierzare,
Oastea mai desăvârşită să se-nalţe mai spre soare.
Că nespusă bucurie are Domnu-n veşnicie
de toţi cei ce-I ţin Cuvântul şi-I fac voia-n curăţie.
Tu o ştii, iubit părinte, căci o guşti cu prisosinţă
ce-i răsplata fericirii pentru-o viaţă de credinţă.

De aceea azi, cu ochii la cununa slavei tale,
ne legăm din nou, ca tine să urcăm a jertfei cale
şi rugăm pe Domnul Oastei să ne dea mereu tărie
să-I urmăm cărarea dreaptă cu curaj şi curăţie,
ţinând sus în noaptea lumii Adevărul Lui cel dulce,
îndurând pentru aceasta, cu răbdare, orice cruce.
Ca şi noi să fim odată lângă El şi lângă tine,
să ne-mpărtăşim de-aceleaşi binecuvântări divine.

TRAIAN DORZ din ”Cântări Luptătoare”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

Author: Adi.Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!