11 aprilie – Psalmul 44, vers 1
Nimeni nu poate fi un mai necruţător martor împotriva neascultării noastre decât propriile noastre urechi. Urechile noastre au auzit mereu bunele îndemnuri ale lui Dumnezeu. Au auzit repetatele Lui mustrări, au auzit asprele înştiinţări ale Sfântului Său Cuvânt sau ale dreptăţii pedepselor Sale… Au auzit duioasele chemări frăţeşti, caldele rugăciuni părinteşti, cererile şi gemetele semenilor lipsiţi, ţipetele deznădejdii multora, vaietele lor sfâşietoare… Toate-toate acestea le-au auzit sau le aud încă urechile noastre. Sunetul tuturor acestora urechile noastre l-au slobozit să pătrundă la înţelegerea noastră cu mintea, pentru ca inima noastră să sară grabnic la împlinirea datoriei pe care o avea faţă de fiecare din aceste strigăte şi chemări. Cu urechile noastre am auzit istoria omenirii, a poporului lui Dumnezeu, a poporului nostru sau a atâtor vieţi şi întâmplări, ca din toate să tragem învăţăminte mântuitoare. Cu urechile noastre auzim zilnic atâtea fapte bune sau rele. Auzim despre faptele lui Dumnezeu sau despre ale păcatului. Auzim despre plata şi răsplata primită de unii sau de alţii, în fiecare zi, după umbletele fiecăruia. Cu urechile noastre am auzit de ani şi ani de zile ce trebuie să facem şi ce trebuie să nu facem. Ce trebuie să iubim şi ce nu. Cum trebuie să trăim şi cum nu trebuie. Iar dacă nu era de-ajuns mărturia urechilor, ni s-a arătat aceasta şi ochilor.
Pentru ca şi cu ochii noştri să vedem adevărul celor ce ni s-au spus urechilor, ca amândouă aceste organe ale simţurilor noastre să ne trezească mintea… O, câte n-am văzut cu ochii noştri prin anii crânceni şi zilele cumplite prin care am trecut! Câte s-au petrecut lângă urechile şi sub ochii noştri, anume ca să putem înţelege şi învăţa ceea ce aveam datoria să înţelegem şi să învăţăm! Dar oare câte minţi s-au lăsat trezite şi îndrumate folositor de către cele auzite de urechi şi văzute de ochi? Cine este oare înţeleptul care să tragă învăţătură din păţania altora de mai nainte, spre a se feri să nu cadă el însuşi în osânda lor? Câţi ucigaşi se cutremură auzind despre soarta lui Cain sau a altor urmaşi ai lui, ca să se îngrozească înainte de a face crima? Câţi trădători îşi amintesc cu groază de Iuda, mai înainte de a preda pârile lor şi de a da viaţa nevinovaţilor în mâinile călăului? Câţi bogaţi îşi amintesc de cel nemilostiv? Câţi desfrânaţi, de Sodoma? Câţi înşelători, de Anania şi Safira?
Cu urechile tale ai auzit şi tu, dragă suflete, şi cu ochii tăi ai văzut destule. Ştii şi tu foarte bine care este voia lui Dumnezeu cu tine şi pentru mântuirea ta, numai să doreşti să o faci. De aceea dacă nu o vei face, acum când o poţi şi o ştii — toate mădularele şi simţurile tale care te-au înştiinţat şi care ţi-au arătat ce păţesc cei neascultători, toate vor mărturisi împotriva ta în Ziua Judecăţii. Şi toate vor lăsa să pătrundă prin ele suferinţa spre conştiinţa ta care nu le-a ascultat şi pentru neascultarea ta la care şi ele au trebuit să participe… Fericit vei fi dacă vei lua seama bine şi vei asculta acum!
