Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Cum a câştigat Satana cea dintâi biruinţă

Cum a câştigat Satana cea dintâi biruinţă

Cum a câştigat Satana cea dintâi biruinţă

RĂZBOIUL OASTEI DOMNULUI ( VII )

Scriptura aminteşte despre două atacuri fă-ţişe ale Satanei. În cel dintâi, diavolul a atacat pe Adam şi Eva în grădina Edenului (raiului), iar în al doilea a atacat pe Mântuitorul în pustie. În Eden a biruit pe Adam, iar în pustie a fost biruit de Mântuitorul. Aceste două atacuri, aceste do-uă lupte  sunt pline de învăţătură despre cum a-tacă diavolul şi despre cum poate fi biruit. Le vom cerceta deci cu de-amănuntul.

Începem întâi cu atacul Satanei. Să mergem întâi pe urmele şarpelui-diavol din  Eden, să aflăm cum l-a biruit pe Adam.

     Cum a început Satana atacul contra lui Adam şi Eva? Întâi şi întâi şi-a schimbat înfăţişarea. El

nu s-a arătat pe faţă cine este, nici anume ce voieşte. Cu gândurile lui viclene, s-a ascuns într-un şarpe frumos.

     Acesta e şi azi cel dintâi lucru ce-l face Satana când pleacă la atac. El nu se arată. El se ascunde, ba – cum spuneam mai înainte – chiar se şi tăgăduie pe sine însuşi, pentru ca omul să nu-l cunoască şi să nu afle înşelăciunile şi isprăvile lui. Când atacă, diavolul se schimbă şi se ascunde. Ah! câte haine, câte înfăţişări felurite şi câte ascunzători are Satana când dă atacul!

     Dar, totuşi, are şarpele-diavol ceva ce nu poate ascunde. Şuierul nu şi-l poate ascunde. Dar acest şuier nu-l poţi auzi decât atunci când trăieşti o viaţă retrasă de vuietul acestei lumi, când trăieşti o viaţă retrasă în rugăciune şi pur-tări curate. Cel credincios, în  fiecare ispită, aude de departe şuierul şarpelui-diavol şi se fereşte de atacul lui.

     Să vedem acum, mai departe, ce a făcut Satana după ce s-a schimbat şi s-a ascuns în chip de şarpe. A îmbiat pe Eva cu un măr frumos – ne spune Scriptura. Cu acest măr, diavolul a trezit pofta ochilor,  pofta corpului. Cea dintâi lovitură a dat-o, aşadar, Satana în corpul omului. A căutat o uşă de intrare prin carnea omului. A atacat mai întâi corpul şi apoi a sărit să ia de minte pe Eva.  El atacă şi azi tot aşa. Satana pune ispitele şi patimile în  faţa corpului, pentru că ştie că trupul nostru este mai slab.

     Acest atac şi ferirea de el îl prevedea şi Mântuitorul, când, în noaptea din  grădina Ghetsimani, le-a zis Apostolilor: „Privegheaţi şi vă rugaţi… că duhul este osârduitor, iar trupul nepu-tincios“ (Matei 26, 41).

     Cu un măr „frumos la vedere“ s-a apropiat Satana de Eva. Tot aşa face şi azi: diavoleştile patimi sunt plăcute la vedere şi dulci la gustare (dar, vai, amare sunt urmările lor!).

     După ce cu mărul a trezit pofta ochilor, Satana a mers mai departe cu atacul. Ţinta lui era să rupă legătura ascultării dintre om şi Dum-nezeu. Aici trebuia să-şi concentreze toate puterile. El începu atacul cu multă băgare de seamă. El nu sări să rupă deodată legătura dintre om şi Dumnezeu. El pipăi mai întâi această rupere cu îndoiala, zicând către Adam şi Eva: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat să nu mâncaţi din toţi pomii raiului?“… (Facere 3, 1). Prin această şireată întrebare, diavolul umbla să stre-coare în sufletul celor dintâi oameni otrava îndoielii.

     Cu otrava îndoielii începe şi azi Satana atacul cel mare al câştigării unui suflet. Un om din popor m-a întrebat odată: „Oare, zău, părinte, să fie rai şi iad în  cealaltă lume?!“ Întrebarea era un semn că diavolul strecurase otrava îndoielii în  sufletul omului. În corabia vieţii noastre, Satana cearcă mereu să facă găuri de îndoială,  că apoi ştie el că prin aceste găuri apa pătrunde încet-încet, până ce, pe urmă, corabia se îneacă. Ah! ce cumplită otravă sufletească este îndoiala şi ce roade bogate seceră diavolul pe urmele ei!

     Să mergem mai departe cu atacul Satanei. Otrava îndoielii, ce o aruncase şarpele-diavol în sufletul lui Adam şi Eva, n-a prins chiar îndată,  căci Eva a răspuns: „Da, Dumnezeu ne-a spus lămurit: Să nu mâncaţi din  rodul pomului, căci cu moarte veţi muri“. Cuvintele Evei erau un fel de respingere a atacului satanic. Atacul nu reuşise. Atunci diavolul aduse în luptă o altă armă: minciuna. „Nu e adevărat acest lucru – începu Satana – nu pentru asta v-a oprit Dumnezeu, că veţi muri!“ În faţa adevărului,  Satana puse minciuna şi începu a lucra cu minciuna.

     Cu minciuna lucrează şi azi Satana. Minciuna este doar arma pe care diavolul  o foloseşte mai des şi cu mai multă dibăcie pentru că „el este tatăl minciunii“, începutul şi izvorul tuturor minciunilor cu care a umplut lumea de azi.

     Pe lângă minciună, diavolul mai puse în luptă încă o armă: trufia,  ispita trufiei. „Nu pentru asta  v-a oprit Dumnezeu, că veţi muri – zise diavolul către Adam şi Eva – ci pentru că El (Dumnezeu) ştie că, îndată ce veţi gusta,  vi se vor deschide ochii şi veţi fi şi voi asemenea ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul“… Adică vorba Satanei mergea cam aşa: „Vedeţi ce Dumnezeu rău aveţi? V-a închis ochii şi mintea să nu cunoaşteţi şi voi binele şi răul… V-a oprit să mâncaţi din  pomul acesta, ca să nu fiţi asemenea Lui… Vrea să rămână El singur mai mare decât voi“… Satana vorbea şi aici „din ale sale“, căci el însuşi fusese alungat din cer pentru trufie şi răzvrătire împotriva lui Dumnezeu şi acum trăgea în  acest păcat şi pe oameni.

     Cu trufia lucrează şi azi Satana prin lume. Lumea este plină de ispitele trufiei şi mândriei cu care Satana seceră bogate biruinţe.

     Şarpele-diavol a atacat, aşadar, pe Adam şi Eva cu pofta ochilor, cu îndoiala, cu minciuna şi ispita trufiei. Atacul a reuşit. Eva a întins mâna, a gustat şi a dat şi lui Adam să guste. Satana a biruit. A fost aceasta o biruinţă cu urmări grozave pentru om. Puterile sufleteşti ale lui Adam şi Eva au început îndată a se schimonosi, a se întuneca şi a slăbi. Otrava răului, otrava păcatului s-a aşezat în ei, în inima lor,  şi s-a prefăcut în  firea noastră cea veche, cea lumească. Răul intrat în inima lor a început acum  să lucreze el însuşi, dinlăuntru în afară. Şarpele diavol s-a retras. El nu mai avea de lucru. Otrava ce o strecurase în sufletul lui Adam şi Eva se făcuse ea însăşi un izvor de păcate şi rele.

     Citiţi cu băgare de seamă Biblia – la Facere cap. 3 – şi veţi vedea acest lucru! După pă-cătuire, Adam şi Eva au încercat să se ascundă din faţa Atotputernicului Dumnezeu, ba încă Adam  a şi minţit. Păcatele şi răutăţile au început îndată să curgă din ei, ca dintr-un  izvor plin de otravă.

     Aceste grozave urmări le avem  şi noi în viaţa noastră, de câte ori ne biruie Satana cu ispitele lui.

va urma

IOSIF TRIFA – Preot

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!