5 aprilie – Psalmul 42, vers 1
Cum doreşte un c
erb, fiinţa cea mai curată şi mai frumoasă…, adică cu o dorinţă curată, puternică şi permanentă, cum doreşte un cerb, adică mereu cu gândul de a întrebuinţa frumos, folositor şi cumpătat, aşa să-L dorim şi noi pe Hristos şi aşa să-I folosim darurile Sale! Nu cu dorinţe nestăpânite, josnice şi rele să ne apropiem de Casa Lui, de adunarea Lui, de credincioşii Lui, de Cuvân-tul Lui, de tot ce are El. Nici cu gând să folosim rău cele ce ni le dă El (Iac. 4, 3) sau cele ce ni le dau ai Lui. Nici cu porniri fireşti şi păcătoase să ne apropiem noi de Domnul sau de sufletele curate care vin să se adape la izvoarele Sale. Ci cu gingăşia, cu grija şi cu nevinovăţia cerbului sau căprioarei, care vin să-şi stâmpere setea şi să-şi răcorească inima. Ce privelişte curată şi frumoasă este un cerb lângă un izvor limpede şi puternic de ape!… Ce curată este apropierea buzelor lui însetate de faţa undelor răcoroase, proaspete şi dulci! Ce fericită este puterea care se revarsă din izvor prin tot corpul lui însetat şi obosit! Şi ce sfântă este mulţumirea care îi umezeşte ochii, după ce şi-a stâmpărat setea! Toate acestea ne vorbesc despre felul în care trebuie să ne apropiem şi noi totdeauna de harul lui Dumnezeu şi de izvoarele acestui har, de izvoarele darurilor sfinte şi dulci care ne sunt lăsate nouă de Duhul Sfânt în Biserica Domnului nostru Iisus Hristos şi în adunarea frăţească (Efes. 4, 10-16). Dar oare cum doreşti tu, suflete, aceste scumpe şi sfinte izvoare şi în ce fel te apropii tu de ele?
Cum doreşti tu şi cum te apropii de Sfânta şi Dumne-zeiasca Taină a Împărtăşirii cu Trupul cel Sfânt şi Sângele cel Scump al lui Hristos, care sunt mântuire şi viaţă veşnică pentru oricine se apropie de ele cu frica lui Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste (Mat. 26, 26-29), dar care sunt osândă pentru cei care le iau cu nevrednicie? (1 Cor. 11, 27). Cum te apropii tu de rugăciune? Te apropii tu oare cu sete, cu smerenie, cu evlavie, după ce ai iertat tuturor oamenilor toate păcatele lor (Marcu 11, 25) sau cu făţărnicie, cu neseriozitate, cu obişnuinţă, cu dorinţe lumeşti, cu inimă pizmuitoare, cu suflet răzbunător, tulburat, neascultător? Cum te apropii de altarul Domnului (Mat. 5, 23-24), de lăcaşul Său de rugăciune (Fapte 24, 17), de Lucrarea Sa? Cum te apropii de Sfânta Scriptură, Cuvântul cel Sfânt al lui Dumnezeu, şi ce cauţi tu în ea? Cauţi băutura cea mântuitoare a vieţii sau cauţi justificări pentru păcatele tale, interpretări pentru secta ta, răstălmăciri pentru rătăcirile nebuniei tale şi temeiuri pentru lăcomia şi interesul tău? Cum te apropii tu de Ziua Domnului, de sărbătoarea şi adunarea Lui? Cum te apropii de sufletele neştiutoare, curate şi tinere, de ceea ce este nevinovat, sfânt şi dumnezeiesc?
Nu te apropia de nici unele din acestea cu gând nesimţit, lacom, murdar, desfrânat, necurăţit! Ci leapădă din inima ta, din ochii tăi, din firea ta şi din toate apucăturile tale tot ce este necurat şi păcătos. Şi apoi, înnoit în gândurile şi în simţirile tale, să te apropii şi să te atingi de izvoarele apelor vii ale harului ceresc, împărtăşindu-te din ele cu sfiala, cu setea, cu cumpătarea şi cu recunoştinţa curată a unei căprioare sau cu a unui cerb nevinovat şi frumos.
