Mărturii Meditaţii

Cum este privită Ortodoxia de către americani?

Înaltpreasfințitul Nicolae Condrea, Arhiepiscopul celor două Americi

Provocările stilului de viață american sunt cele referitoare la secularizarea accentuată, la îndepărtarea societății cu totul de Dumnezeu, mai mult decât atât, la negarea vreunei influențe a lui Dumnezeu în societate.

A doua provocare este aceea a relativismului, care se instalează tot mai mult și tot mai accentuat și chiar în biserici, în sensul că lucrurile pot fi făcute și mai altfel, mai diferit față de ceea ce ne spune învățătura și tradiția Bisericii Ortodoxe. Aceasta este una din marile ispite ale Americii, să începem să ne asemănăm cu ceilalți, care au pierdut în timpul secolelor tocmai învățătura dreaptă.

Dacă suntem ortodocși trebuie să ținem la credința noastră, cea dreaptă și să ne cunoaștem tradiția și să o cultivăm și să o împlinim. Ortodoxia este puțin cunoscută din păcate în America, sunt peste 300 de milioane de locuitori în Statele Unite. O statistică din anul 2011 făcută în parohiile ortodoxe, de toate Episcopiile ortodoxe în cele 1900 de parohii ortodoxe, arată că persoanele care au o legătură, măcar o dată pe an, o legătură oarecare cu parohia, sunt într-un număr de aproape un milion. Un milion la peste 300.000 de înseamnă o treime dintr-un procent, suntem încă puțini și puțin cunoscuți. De aceea misiunea noastră este importantă.

Vedem în Episcopiile care folosesc exclusiv sau aproape exclusiv limba engleză că au mulți convertiți. În bisericile noastre sunt mai degrabă familii mixte, români căsătoriți cu persoane de altă naționalitate, iar aceștia deveniți ortodocși. Ortodoxia este încă puțin cunoscută și cred că percepția celor care aud de Ortodoxie este a unei biserici vechi care a rămas cu multe tradiții din primele secole. Abia cei care intră în biserică încep să înțeleagă Sfânta Liturghie, Sfintele Taine, au o înțelegere mai potrivită. Ceea ce descoperim noi este faptul că convertirea se petrece de fapt nu la nivel intelectual, că neortodocșii înțeleg cumva învățătura ortodoxă, ci la nivel tainic, la modul la care toți cei convertiți descoperă Ortodoxia în biserică la slujbă, nu din cărți.

Abia după aceea intervine dorința de a cunoaște mai mult. Convertirea lor nu se petrece pentru că au citit o carte despre credința ortodoxă și li s-a trezit curiozitatea, ci convertirea lor se petrece venind în biserică, mai ales la Sfânta Liturghie și înțelegând că Ortodoxia este încă Biserica Sfinților Apostoli, Biserica Sfinților Părinți care a păstrat dreapta învățătură de credință. Aceasta este taina pe care o descoperă ei în Biserică, taină pe care au pierdut-o, din păcate, multe dintre celelalte biserici din America. De aici rezultă importanța misiunii ortodoxe pe pământ american. (…)

Problemele sunt pe mai multe planuri. În primul rând sunt cele spirituale, respectiv parohiile noastre, cele vechi și cele noi trebuie să aibă grijă de credincioși, de vârste diferite, de copii, de tineri și de adulți, ceea ce înseamnă că trebuie să înțeleagă că misiunea trebuie să fie diferențiată și să se adreseze fiecărei categorii de vârstă.

Noi, în Biserica Ortodoxă Română care slujește în America, avem o problemă în plus față de celelalte Biserici Ortodoxe, aceea a limbii. Noi, în multe parohii, folosim încă limba română la slujbe, dar copii noștri nu mai învață în limba română, de aceea limba română nu mai este limba pe care o înțeleg și o folosesc. Înțeleg limbajul uzual, dar nu mai înțeleg slujba, predica. De aceea trebuie să adăugăm la slujirea în limba română și anumite părți în limba engleză, Sfânta Evanghelie, în primul rând, apoi Tatăl Nostru, Crezul.

În parohiile care au spații, copii, după ce se împărtășesc, merg la Școala de duminică, iar acolo li se explică Sfânta Evanghelie în limba engleză pentru că în biserică urmează, în majoritatea parohiilor, predica în limba română pentru adulți. Aceasta este o situație complexă, după cum înțelegem, iar preoții trebuie să facă acest efort să se adreseze și adulților și tinerilor și copiilor, să fie ajutați în acestă misiune de profesori de religie ca să-și împlinească această primă parte a slujirii lor.

Mai departe, educația creștină, adresată celor trei categorii de vârstă, trebuie să se continue prin ore de catehism, prin seri duhovnicești, prin organizarea de tabere pentru copii și tineri, unde încercăm să regăsim acea comuniune despre care vă vorbeam din vremea copilăriei mele și încercăm să continuăm procesul educativ-religios. În tabără suntem o familie cu copii noștri, cu copiii din parohiile noastre, ei pot vedea că suntem aproape de ei, ne pot pune întrebări care poate în parohie nu au timp sau nu îndrăznesc să le pună. Astfel, se formează din nou această comuniune de vârstă, ceea ce este foarte important pentru că scopul principal al misiunii noastre în America este de a predica cuvântul lui Dumnezeu generației de acum, dar și de a ne asigura că predica noastră nu rămâne numai la generația de acum, ci și la copii și tineri, se adresează și lor, și ei formează o altă generație de creștini în Biserică.

Copiii și tinerii, se spune de multe ori în Biserică că sunt viitorul Bisericii. Eu spun că sunt prezentul, pentru că dacă nu avem grijă de ei acum, nu mai sunt, nu mai putem vorbi de viitor dacă nu avem grijă de prezent. Deci, această preocupare deosebită pentru copii și tineri este o altă problemă foarte importantă în toate parohiile noastre, în cele care sunt de limbă română. În majoritatea parohiilor este această situație complicată, cum ne adresăm copiilor, tinerilor și adulților.

Am vorbit de explicarea Evangheliei după Sfânta Liturghie, la Școala de duminică. Aceasta înseamnă că parohiile trebuie să aibă spații potrivite, unde să se împlinească și această activitate. Multe dintre parohiile noastre sunt încă la început, fondate în ultimii ani, și nu au încă spații potrivite, unele sunt încă cu chirie în alte biserici sau centre comunitare și de aceea la problema spiritual-educativă, care este prima în parohii, se adaugă aceasta, administrativă, pentru a ne putea împlini misiunea spirituală și educativă. Ne bucurăm să vedem că multe parohii au proiecte de viitor.

În cadrul vizitelor pastorale eu întâlnesc Consiliul Parohial și încercăm să vedem care sunt proiectele, îi îndemn să fie mai îndrăzneți, să facă pași mai repezi pentru că așteptarea este în defavoarea noastră. Copiii care cresc în biserică, dar după Sfânta Liturghie nu au fost posibilități de continuare a educației religioase la Școala de duminică, vor rămâne cumva cu o educație incompletă, nu vor avea șansa să trăiască această comuniune de vârstă, de generație cu frații lor de aceeași vârstă din Biserică și este un lucru nepotrivit. Plătim ce cumpărăm, pământul, biserica o construim în timp, dar timpul acesta trebuie să fie în favoarea nostră, nu în defavoarea noastră.

Dacă construim biserica numai în următorii 15-20 ani vom pierde mulți din copiii din Biserică în acești ani. Aceasta este o mare problemă și, din păcate, spiritul american este acesta foarte materialist. Trebuie să ne încadrăm în cerințele acestea materiale, dar trebuie și să ne folosim inteligența să facem timpul și felul în care trăim, condițiile în care trăim, să lucreze în favoarea noastră. Cu referire la posibilitatea de a cumpăra o biserică, de a construi o biserică, trebuie să știm să ne facem timp pentru a nu lăsa timpul să ne fure copiii, care au crescut și care n-au fost educați potrivit în Biserică. (…)

Mulți dintre români au descoperit mersul la biserică în America, nu mergeau în România la biserică. Dar, din dorința de a se stabili, de a-și căuta repere, au înțeles că cel mai important reper este credința în Dumnezeu. Ca să-și croiască un drum în America au nevoie de o stabilitate spirituală mai întâi și apoi cea materială, iar stabilitatea aceasta nu poate fi oferită decât de către Biserică. Deci, unii dintre ei au început să cerceteze Biserica în America, împreună cu familiile lor, cu copiii și cu tinerii.

Am vorbit despre grija pentru copii și tineri. Trebuie să adăugăm faptul că la 18 ani tinerii merg la facultate și atunci, majoritatea dintre ei pleacă din casa părintească, pleacă din orașul în care au crescut, din biserica în care au crescut. Nu trebuie să se rătăcească, de aceea există în America, la nivel panortodox, asociații care au grijă de acești tineri. Problema este unde se află biserica ortodoxă, la ce distanță, cum ajung acolo și noi, prin părinți, prin discuții cu ei când vin în vacanță trebuie să încercăm să urmărim faptul că ei nu se pierd de biserică.

Studiile la facultate constituie o mare ispită, o nouă experiență departe de casă, departe de biserica lor, de aceea trebuie să-i îndemnăm să continue să meargă la biserică. Trebuie să descopere și ei această comuniune a fraților întru credință, în biserici unde merg și alți tineri de vârsta lor, studenți ca și ei. Fără îndoială vor găsi biserici mai degrabă de limbă engleză, dar aceasta este foarte potrivit pentru ei pentru că, după cum am spus, limba lor devine limba engleză. Așadar, nu numai că românii merg la biserică, dar unii dintre ei descoperă biserica și mai apoi copiii și nepoții lor continuă să vină la biserică.

Sursa: jurnalspiritual.eu

Lasă un răspuns