Iubiţii mei fraţi tineri în Ostăşia Domnului Iisus!
Cu multă dreptate se numeşte tinereţea primăvara vieţii.
Pe lângă curgerea vieţii noastre către limanul dorit, ne apropiem cu paşi siguri de locul de odihnă, de mormânt. Cine-ar putea să nu guste sau să nu se bucure de dulceaţa primăverii? O şi ce frumos e în dulceaţa primăverii. Să stai să te îndulceşti de fiorii ei, de mireasma ei… Şi ar putea fi cineva dintre noi care să nu iubească sau să nu se înveselească de duhul ei?
Şi astăzi ne întrebăm: Cum îşi va ţinea tânărul curată cărarea sa? De sigur, nu aşa cum o ţine tinerimea de astăzi. Cum spunea fr. N. Vonica, roşi de omida păcatului, petrecând în jocuri, beţii şi în lucruri otrăvitoare de suflet. Nu! Ci îndreptându-se după cuvântul Domnului. Iar cuvântul Domnului ne zice ca odinioară lui Timotei: Nimeni, tinerețele tale să nu le defaime (1 Tim. 4, 12).
Timotei, desigur, era un tânăr înzestrat cu un suflet cucernic. Şi nu petrecea şi nu-şi cheltuia tinereţea sa aşa cum şi-o cheltueşte tineretul de astăzi. El a fost cu adevărat un ostaş al Domnului.
Tinereţea rău întrebuinţată în loc să devină o primăvară a vieții, plină de flori, care să îndulcească şi sufletul din jurul ei, se poate schimba în o stare urâtă. Mai ales noi cei care formăm un voluntariat în Ostăşia Domnului, trebue să trăim o viață cu Domnul.
Frații mei, nu iubiți lumea, nici lucrurile din lume. Căci dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el.
Domnul ne cere roade. Primăvara vieţii noastre să o punem în lucrarea Domnului. Şi să facem roade pentru El.
Frații mei care v-ați trezit la suflarea Duhului, numai aşa vom putea să ne ţinem tinereţea curată, îndreptându-ne după cuvântul Domnului (Ps. 119, 9).
Înainte deci fraţii mei, cu Isusi Blruitorul.
Popa Petru, tânăr-ostaş Sebeş-Alba.
Sursa: Oastea Domnului, supliment la Iisus Biruitorul, anul II, nr. 6, 2 februarie 1936
