Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Cum mi-aş putea opri câte ceva din feluritele Tale desfătări?

Cum mi-aş putea opri câte ceva din feluritele Tale desfătări?

Cum mi-aş putea opri câte ceva din feluritele Tale desfătări?

11. Când Tu eşti lângă mine, nu pot să-mi mai opresc sufletul de la nici o bucurie pe care mi-o dă prezenţa Ta.

12. Atunci mă ospătez fără nici o reţinere din toată avuţia bucuriilor Tale.

13. Atunci beau şi mă îmbăt de dragoste.

14. Atunci mă scald în lumină şi mă desfăt în lacrimi şi în cântări.

15. Atunci mă leagăn între crengi înflorite şi mă prostern între miresmele cele mai cereşti, uitând de tot ce mă înconjoară şi fiind în întregime numai al dragostei Tale.
Şi numai atunci sunt cu adevărat şi total fericit.

16. Atunci caut să mă folosesc cât mai din plin de toate binecuvântările de care viaţa mea a fost lipsită atât de mult timp şi după care a însetat atât de mulţi ani, când Tu mi-erai atât de îndepărtat.

17. Acum – când Tu, Mirele tinereţii mele, eşti lângă mine şi când masa noastră este plină de atâtea bucate grase şi miezoase ale dragostei cereşti – cum aş mai putea oare să mă mai reţin?

18. Cum mi-aş putea opri câte ceva din feluritele Tale desfătări? Cum să nu mă îndestulez pe deplin, din tot ce am la îndemâna mea atunci, atât de îmbelşugat şi de îmbietor? Cum să postesc în vremea aceea?

19. N-am suferit eu oare atât de mult când Tu, Mirele meu, erai departe?

20. N-am cunoscut eu oare de-ajuns chinurile cum-plite ale foametei îndelungi atâţia ani de nopţi şi zile când, zvârcolindu-mă pe scândurile mele goale, strigam de foame: „Dumnezeule, nu mai pot!“?

21. Şi când îmi umpleam de lacrimi castronul meu ruginit şi gol?

22. N-am ars eu oare de sete în atâtea depărtări şi pustietăţi când, cu tot sufletul uscat, stăteam leşinat în nisipul arzător, cu ochii topiţi în depărtările unde parcă vedeam toate izvoarele şi pâraiele limpezi ale inimii mele – dar de care mă despărţeau prăpăstii de netrecut şi fiare de neînduplecat?

23. N-am trăit eu oare o veşnicie întreagă în flăcările şi gheţurile singurătăţii când, nu numai zvârcolirea trupului aprins, ci şi visele sufletului uscat mă chinuiau la fel?

24. Să mă mai gândesc oare şi acum la toate acestea?
Acum, când Tu eşti lângă mine?
Nu mai vreau!
Scapă-mă, hrăneşte-mă, cuprinde-mă, inundă-mă,
Lumină!

Traian Dorz

Prietenul tinereţii mele, Editura «Oastea Domnului» Sibiu, 2009

error

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!