„Toate câte cereţi rugându-vă, să credeţi că le-aţi şi primit şi le veţi avea, iar când staţi de vă rugaţi iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, ca şi Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greşelile voastre, că de nu iertaţi voi, nici Tatăl vostru nu vă va ierta vouă greşelile voastre” (Marcu, 24-26).
Cum să ne rugăm? Mulţi cred că a te ruga înseamnă a spune seara şi dimineaţa, în galop, câte un Tatăl nostru şi a face câteva cruci. Dar a te ruga înseamnă a trăi o viaţă neîncetată de rugăciune, grăire către Dumnezeu. Un model de rugăciune este să ne rugăm neîncetat în tot locul, oriunde şi în toată vremea.
Când te rogi să te gândeşti la înaintaşii noştri plăcuţi lui Dumnezeu din Biblie şi să avem în vedere credinţa lor, stăruinţa lor şi viaţa lor trăită în sfinţenie şi dragoste de Dumnezeu.
Noi suntem într-o luptă neîncetată cu ispitele şi patimile acestei lumi. În această luptă ni s-a dat darul să atingem mereu cerul prin rugăciunile noastre şi din această atingere să primim putere şi biruinţă asupra ispitelor şi patimilor.
Să ne ţinem prin ascultare de Domnul şi de adevărul Său în trăirea rugăciunii, primind ce ne dă El, fie bine fie greu, căci asta este voia Sa. Să spunem totdeauna: Facă-se voia Ta!
A înţelege toată puterea şi însemnătatea rugăciunii şi a învăţa să te rogi în aşa fel încât să fii auzit, este un lucru extrem de important pentru orice credincios, fiindcă numai prin rugăciune se stabileşte legătura nemijlocită a sufletului omenesc cu Dumnezeu şi numai prin această legătură omul poate primi de la Dumnezeu mijloacele de care are nevoie spre a se mântui.
Atâta timp cât ne rugăm cu convingere, în suflet avem linişte, căldură, uşurare şi lumină, fiindcă atunci suntem cu Dumnezeu. Unindu-ne cu Domnul în rugăciune, primim de la El toate bunătăţile Atât cele duhovniceşti, cât şi cele materiale.
Un mare mijloc pentru dezvoltarea iubirii de Dumnezeu, care ne uneşte nemijlocit cu El şi îi dă omului să simtă dulceaţa acestei unirii, este rugăciunea sinceră pornită din inimă. Rugăciunea cu lacrimi nu numai că şterge păcatele, ci vindecă neputinţele şi bolile trupului şi renaşte fiinţa omului.
Ce trebuie ca rugăciunea să aibă putere şi să fie ascultată de către Domnul?
Pentru a avea parte de reuşită, este necesar în primul rând de credinţă. Când te rogi, închipuieşte-ţi limpede că te rogi Domnului Dumnezeu. O, ce înaltă fericire, ce măreţie, ce vrednicie este a-L chema pe Tatăl cel veşnic şi să preţuieşti această fericire pe care ţi-a dăruit-o Dumnezeu! La rugăciunea ta iau aminte Dumnezeu, îngerii şi oamenii sfinţi a lui Dumnezeu.
În rugăciune, lucrul cel mai însemnat de care trebuie să ne îngrijim este credinţa vie şi limpede în Domnul… Şi atunci cere ceea ce vrei de la Mântuitorul Iisus Hristos şi Duhul Sfânt şi vei primi.
Atunci când te rogi, să ţii minte întotdeauna că stai de vorbă cu Dumnezeu – părintele îndurător şi mângâietor –, cu Tatăl, Care este bun, înţelept şi puternic, căruia Îi este lesne să împlinească cererile tale.
Dacă ceri un lucru de la Dumnezeu prin rugăciune, să ceri cu credinţă tare, lipsită de îndoială. Domnul a zis: Toate câte veţi cere rugându-vă cu credinţă veţi primi (Matei 21, 22). Ţine minte că în timpul cercetării tale Domnul aşteaptă un răspuns afirmativ la întrebarea pe care El ţi-o pune: Crezi tu că pot să fac aceasta? Tu să strigi din adâncul inimii: Cred, Doamne! Şi atunci se va rezolva problema după credinţa ta.
Ca să ai în timpul rugăciunii credinţa neclintită că vei primi de la Domnul orice bun duhovnicesc, să crezi că tu, unindu-te prin rugăciune cu Domnul, devii un duh cu Domnul (I Corinteni 6, 17). Iar Dumnezeu este bun, puternic, preaînţelept, aşa că şi tu, în măsura credinţei şi iubirii tale, te faci părtaş al desăvârşirilor Lui dumnezeieşti. Când sufletul tău este unit cu Dumnezeu, toate sunt cu putinţă (Marcu 10, 27).
Apoi trebuie neapărat să crezi în puterea cuvintelor rugăciunii. Rugându-te, să te strădui din toate puterile pentru a simţi cu inima adevărul, puterea cuvintelor rugăciunii. Hrăneşte cu ele, ca şi cu o hrană bună, adapă cu ele, ca şi cu o rouă curată, inima ta. Ia aminte la convingerile rugăciunii şi nu abate mintea ta de la ele.
În rugăciune se cere, în primul rând, ca obiectul să fie arătat limpede, să simţi că ai nevoie de lucrul pentru care te rogi, iar în al doilea rând ca dorinţa aceasta să fie rostită cu nădejde Stăpânului, adică Domnului, iar în al treilea rând este nevoie de o hotărâre fermă de-a nu mai păcătui şi de a face în toate voia lui Dumnezeu.
Pe lângă credinţă şi conştientizarea lucrurilor cerute, rugăciunea trebuie să fie unită cu sentimentul profund al iubirii de Dumnezeu, al smereniei şi să vină din lumină.
Să-ţi aminteşti că Domnul îi dă omului după inima lui; cum e inima, aşa e şi darul.
Dacă te rogi cu credinţă, cu sinceritate din toată inima, pe măsura credinţei tale ţi se va da ţie dar de la Domnul. Dacă vrei ca Domnul să dea mai curând credinţă rugăciunii tale, străduieştete să le vorbeşti oamenilor, să te porţi cu ei sincer şi să nu fii făţarnic. Dacă vei fi încrezător cu oamenii, Domnul îţi va da credinţă sinceră. Pe cel care nu e sincer cu oamenii, Domnul îl primeşte cu greutate la rugăciune.
Să fii credincios lui Dumnezeu întotdeauna şi în toate. Dacă spui rugăciunea Tatăl nostru, să rosteşti fiecare cuvânt cu sinceritate, cu evlavie, aţintindu-ţi mintea şi inima numai la Dumnezeu. Apoi este nevoie să duci o viaţă creştină şi să fii liber de patimi.
Nu poate să se roage cel ale cărui minte şi inimă sunt strâns legate de ceva trupesc, cum ar fi banii sau onorurile. Cel ce se roagă lui Dumnezeu, mai întâi de toate să se îngrijească pentru îndreptarea inimii sale şi a vieţii sale, iar după aceea să urmeze celui ce se roagă, precum este scris.
Începe să te căieşti, iar Dumnezeu te va ajuta şi te va întări, vei primi de la El har îmbelşugat. Căile vieţii sunt felurite; la fel şi mijloacele de mântuire sunt numeroase. Foloseşte-te de oricare mijloc vrei, numai mântuieşte-te.
Este bine ca la rugăciune să spui şi de la tine câteva cuvinte care respiră credinţă şi dragoste fierbinte către Domnul. Plăcut sunt Domnului aceste cuvinte ale noastre, care vin drept din inima credincioasă, iubitoare şi recunoscătoare. Sufletul, gândind către Dumnezeu, se înviorează de bucurie şi fericire.
Să nu te cruţi când este vorba de rugăciunea inimii. De orice rugăciune te-ai apuca, să o împlineşti cu toată conştiinciozitatea. biectivul rugăciunii trebuie să fie vrednic de Dumnezeu, să ceri de la Dumnezeu lucruri de preţ. Cel mai vrednic obiect al rugăciuni este rugăciunea pentru aproapele. Atunci când te rogi, străduieşte-te mai mult pentru toţi, decât numai pentru tine.
Roagă-te pentru toţi, aşa cum te rogi pentru tine însuţi. Neputinţele lor, bolile lor să le socoteşti ca fiind şi ale tale. Păcatele şi patimile lor, necazurile lor de tot felul să le socoteşti şi ale tale, căci o asemenea rugăciune este primită cu multă bunăvoinţă de către Tatăl cel Ceresc.
Aşa spune Domnul, aşa trebuie să fie rugăciunea sufletului creştin. Aşa să ne ajute şi nouă Bunul Dumnezeu!
Slăvit fie Domnul!
Gavrilă BÎRLUŢIU
