Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Cum soarele în rouă – şi roua în el…

Cum soarele în rouă – şi roua în el…

Cum soarele în rouă – şi roua în el…

12. Când ne aplecăm inima şi ne plimbăm sufletele printre versetele sfinte ale Bibliei, ale Evangheliei, ale psalmilor, cu ce reconfortare, cu ce desfătări şi cu ce bucurii cereşti se întoarce sufletul nostru de fiecare da-tă!

13. Când gustăm poezia şi cântarea inspirată de Duhul Sfânt şi sufletul nostru se acordă ca o liră, ca o harfă, după tonul ei, după diapazonul divin, şi suntem la unison cu el, cât de fericiţi urcăm spre cer!

14. Parcă suntem ciocârlia care, în spirale tot mai largi şi mai înalte, se ridică în soarele tot mai strălucitor, cântând şi contopindu-se cu înălţimile, cu eternitatea, cu Dumnezeu…

15. În stări de acestea, noi trecem asupra lui Dumnezeu mărginirea şi neputinţa noastră – şi El trece asupra noastră nemărginirea şi atotputernicia Sa.

16. Atunci noi devenim parte integrantă din Dum-nezeu şi El devine plinătate în noi. Cum picătura în ma-re şi marea în ea. Cum soarele în rouă – şi roua în el…

17. Când rugăciunea urmează unei astfel de stări sau când aceste stări urmează rugăciunii, omul realizează acel contact continuu cu Dumnezeu din care apoi primeşte la fel, tot continuu, seva tot mai rodnică, soarele tot mai strălucit, rodul tot mai dulce.

18. Ce strălucite sunt aceste gânduri şi ce înalte par ele uneori, chiar cu neputinţă de realizat pentru noi.
Dar când ne gândim la cei care le-au dobândit şi au adus din aceste stări comorile inspiraţiei şi realizările din care ne împărtăşim astăzi atât de recunoscători cu toţii, ne dăm totuşi seama că cei care le-au realizat au fost şi ei oameni.

19. Au fost, e adevărat, şi ei oameni, ca noi, de aceeaşi natură ca noi, – dar au fost dăruiţi nespus mai mult ca noi, nu pentru că Dumnezeu nu ne-ar fi putut da şi nouă un dar de acelaşi preţ ca al lor, – ci pentru că ei au muncit, s-au rugat, au iubit şi au suferit nespus mai mult ca noi. Datorită acestor eforturi ale lor şi pe măsura acestora, Dumnezeu le-a dat tot nemăsurat şi Harul Său.

20. Să nu fim geloşi niciodată pe cei care au avut ori au un har mai deosebit ca noi! Ci să ne uităm la ei cum au îndeplinit mult mai mult decât noi acele condiţii care singurele i-au făcut pe ei – şi ne-ar face sigur şi pe noi, dacă le-am îndeplini – părtaşi unui astfel de har.
Întâi să dăm acestea lui Dumnezeu – şi apoi ne va da şi El harul. Întâi să muncim, să ne rugăm, să iubim şi să suferim, spre a fi.
Apoi, sigur, Dumnezeu ne va face în stare să facem.
Amin.

Întâi să fim / Traian Dorz. – Ed. a 2-a, Sibiu : Oastea Domnului, 2016

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!