«Cum ţi s-au deschis ochii?»“ (Ioan 9 ,10)

„Deci i-au zis: «Cum ţi s-au deschis ochii?»“ (Ioan 9 ,10)

Cel întors la Dumnezeu va fi totdeauna un semn de întrebare pentru ceilalţi oameni.
Toţi îl ştiau înainte beţiv, hoţ, mincinos, desfrânat, lacom, rău… şi dintr-o dată îl văd schimbat. Dintr-o dată ceilalţi oameni îl văd că nu mai bea, nu mai fură, nu mai minte, că nu mai umblă după desfrânări, că nu mai înşală, nu se mai ceartă, că nu mai vorbeşte de rău, ci se sileşte a fi blând, bun, făcător de bine şi cuviincios cu toţi, împlinitor cu fapta a învăţăturii şi a credinţei lui Hristos. Cu un cuvânt, îl văd că este alt om.
Cei din jurul lui murmură atunci miraţi şi întreabă: Cum se poate? Văd şi ei că s-a petrecut cu vecinul, cu prietenul lor, o minune, dar nu înţeleg cum s-a petrecut asta cu el. De aceea, îndată este şi întrebat: Cum ţi s-au deschis ochii? Cum te-ai vindecat? Cum se poate întâmpla aşa ceva?
O, ce prilej minunat pentru sufletul vindecat de Hristos este atunci să-L mărturisească el tuturora pe Iisus Hristos, Binefăcătorul şi Vindecătorul său!
Dacă i-a fost vindecată cuiva boala, dacă i-au fost împlinite cuiva dorinţele, dacă i s-au iertat cuiva păcatele sale, dacă a fost cineva mântuit – totul se datorează numai Acelui Căruia I se zice Iisus, căci numai din El, prin El şi pentru El sunt toate aceste minuni!
Datorită răbdării Lui şi datorită ascultării lui Iisus, datorită sfinţeniei şi mijlocirii Domnului Iisus, ne sunt împlinite şi ne sunt dăruite toate acestea şi tuturora de către Tatăl Ceresc (Col. 1, 15-23). O, încă o dată: nimic nu ni se datorează nouă, ci totul, numai Lui, numai scumpului şi dulcelui Mântuitor, «Căruia I se zice Iisus», cum a zis orbul!
Noi eram morţi şi îngropaţi în păcatele noastre, cu toţii (Efes. 2, 1-3).
Şi, ca oricare mort, nu puteam face nici unii nimic pentru învierea noastră.
Numai Dumnezeu, Tatăl şi Făcătorul nostru Sfânt, Care este atât de bogat în bunătate, ne-a adus la viaţă împreună cu Fiul Său, Căruia I se zice IISUS. Prin El am fost dezrobiţi şi am fost înfiaţi.
Numai Tatăl, împreună cu Hristos, Domnul nostru iubit, a făcut totul. Slavă veşnică Tatălui Ceresc şi Fiului Său Iisus Hristos, Vindecătorul nostru, Care este mai presus de toate lucrurile şi Care este Dumnezeu binecuvântat în veci! Amin (Rom. 9, 5).

O Doamne Iisuse, Marele nostru Binefăcător, fii binecuvântat, pentru că toată minunea vindecării noastre se datorează numai milei şi bunătăţii Tale, numai Jertfei şi Crucii Tale răscumpărătoare!
Te rugăm, ajută-ne ca, recunoscând totdeauna acest adevăr, să nu încetăm niciodată a mărturisi tuturor despre acest mare har, care este numai de la Tine şi numai datorită bunătăţii Tale. Ca toată lauda să fie numai a Ta şi toţi cei care ne văd să Te laude numai pe Tine şi toţi să vină şi ei la Tine, spre a fi vindecaţi. Amin.

Traian Dorz, din ”Hristos – Vindecătorul nostru”

error

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *