Cum trebuie să postim

Postul cel adevărat şi cel fals.

Ce spun Sf. Scriptură şi Sf. Părinţi despre post. Cinstea postului nu stă în a ne lipsi de mâncare, ci a fugi de păcat

Desigur, nu orice post este bun şi nu orice post aduce folos. Capitolul 58 de la Isaia arată cum trebuie să fie postul pentru ca glasul rugăciunii să se audă sus. „Postul în sine nu e rău, zice marele misionar Kagawa. Dar când postul devine numai o formă religioasă din care Dumnezeu e absent, el este o piedică a religiunii“ (şi a mântuirii). Ceea ce se face numai de formă – fariseismul – e lucrul cel mai urât înaintea Domnului. Aşa-i cu postul şi aşa-i cu toate. „Aşadar, zice Sfântul Ioan Gură de Aur, să învăţăm rânduielile postului, ca să nu mergem la întâmplare, nici să ne batem cu morile de vânt ori să ne luptăm cu umbrele. Căci puterea postului nu e îndestulătoare ca să-i mân­tuiască pe cei ce postesc, dacă nu se face cu o potrivită rânduială. Căci „luptătorul“, zice Sfântul Pavel (II Tim. 2, 5), nu capătă cunună dacă nu s-a luptat după rânduială“. Şi, ca nu cumva tocmai în timpul postului să rămânem fără cununa postului, trebuie să învăţăm cum şi în ce fel să facem acest lucru; pentru că şi fariseul a postit, dar după postul acela a rămas cu mâinile goale, lipsit de rodul postului său; vameşul n-a postit şi, măcar că n-a postit, a fost pus mai înainte. Aceasta, ca să înveţi că postul n-aduce nici un folos dacă nu e împreunat cu toate celelalte lucruri. Postul e un leac, dar chiar dacă leacul acesta ar fi de o mie de ori folositor, ajunge nefolositor din pricina neştiinţei celui care se slujeşte de el. Dacă, prin urmare, când e vorba să tămăduim trupul avem nevoie de atâta luare‑aminte, cu atât mai vârtos când îngrijim sufletul şi vrem să-l vindecăm, trebuie să cercetăm totul şi să pătrundem totul cu cea mai mare băgare de seamă.“

Ioan Marini, din vol. “Gânduri creştine” (vol. 1)