Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Cunoaşterea învăţăturii

Cunoaşterea învăţăturii

Cunoaşterea învăţăturii

Proverbele 1, 2

Câtă vreme omul este cu adevărat smerit, el este modest. Câtă vreme nu este dornic de slava lumii, omul se prezintă simplu, adică fără să-şi mai spună şi numele vestit al părinţilor săi sau numele pompos al calităţilor sale. Numele vestit şi adorat al lui David era o poartă de aur pe care intra Solomon în faţa poporului lui Dumnezeu. Iar calitatea sa de împărat al Ierusalimului era o cunună de aur pe capul lui Solomon. Aceste două podoabe sfinte erau atât de strălucite şi de unice, încât nu le-a mai purtat nimeni decât Hristos. Despre nimeni altcineva – decât despre Hristos – nu s-a mai putut vorbi în felul acesta: că este fiul lui David şi că este împăratul Ierusalimului. Cu cât lucrarea este mai slăvită şi mai frumoasă, cu atâta autorul ei are nevoie de mai puţine podoabe. Cea mai strălucită podoabă a lui este chiar opera sa. Dar, cu cât autorul se împodobeşte cu mai multe calităţi, cu atâta se dovedeşte că opera sa nu-i poate da nişte adevărate merite. O lucrare deosebită, chiar şi fără numele autorului scris pe ea, uşor se poate înţelege de la început că este a cuiva deosebit. Dar o lucrare obişnuită mai mult scade valoarea autorului care, prin calităţile afişate, ar trebui să fi dat altceva. Fiul lui David şi împăratul lui Israel… Ce trăire sfântă cereau aceste două calităţi ale lui Solomon! Câtă vreme s-a uitat spre aceste două porunci şi a ascultat de lumina lor, Solomon a fost luminat şi luminos. Când însă, peste aceste două străluciri poruncitoare, Solomon a tras vălul întunecat al uitării, viaţa lui a fost înfăşurată de ceaţa poftelor. Până s-a cufundat adânc în umbra păcatului, eclipsându-se.

Preabunule Doamne, Dumnezeul nostru! Cutremuraţi de teama marii primejdii care ne priveşte pe fiecare, Te rugăm, Doamne, să ne scapi de ispita mândriei şi a poftei trupeşti care, amândouă, sunt pierzătoare de suflet şi ducătoare la moarte. Şi fă, Doamne, ca în smerenie să Te slăvim şi să Te slujim pe Tine, pentru ca lumina Ta să rămână în noi şi calea noastră cu Tine să fie mereu curată. Dacă Tu ne-ai făcut fii ai Tăi şi moştenitori ai Ierusalimului cel Ceresc, ajută-ne să ne arătăm totdeauna vrednici de aceste două mari binecuvântări. Amin.

Traian DorzHristos Pâinea noastră zilnică.

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *