Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Cunosc eu toată taina semenului meu, care mă iubeşte şi-mi face mult bine?

Cunosc eu toată taina semenului meu, care mă iubeşte şi-mi face mult bine?

Cunosc eu toată taina semenului meu, care mă iubeşte şi-mi face mult bine?

O întrebare pe care o pune părintele Dumitru Stăniloae şi la care el însuşi încearcă un răspuns:

“…Cunosc eu toată taina semenului meu, care mă iubeşte şi- mi face mult bine?
Şi totuşi, câtă fericire îmi dă cunoaşterea existenţei lui în mare parte. E o cunoaştere care nu mă lipseşte nici de smerenia prin care îi cunosc adâncimea necuprinsă, nici de mulţumi rea pentru ceea ce îmi dăruieşte. Îl văd cu atât mai de necuprins, cu cât îmi face mai mult bine. Mă văd pe mine cu atât mai plin de pretenţia că sunt egal cu el, sau mai mare ca el. Şi cu cât înţeleg mai puţin existenţa lui, cu atât are mai puţin pretenţia să- l servesc, dar mă serveşte el, cel mai mult….” ( Părintele Dumitru Stăniloae – “Sfânta Treime sau la început a fost iubirea”)

Cred că există două sau chiar mai multe feluri de cunoaştere, de metode de cunoaştere…Una directă, prin dialog, prin forţa cuvintelor sincere; apoi alta prin puterea gestului , a faptei; apoi o altă cunoaştere este prin legătura duhului, legătură tainică a inimii; şi un alt mode este când Dumnezeu revelează taina celuilalt, când ne este necesară…
Dar, dacă mă uit la sintagma ,,taina semenului, care mă iubeşte”, aş putea deduce că taina lui e însăşi iubirea, iubire ce nu o declamă ce nu o strigă în vorbe, ci o declară prin acel ,,face mult bine”, prin faptă, prin gest…

Mai văd şi o altă latură a cunoaşterii tainei…Când se realizează o legătură profundă, de iubire, când această iubire e dovedită şi prin fapte, legătura dintre cei doi e ca legătura dintre cele două părţi ale clepsidrei, care întoarsă fiind când se goleşte partea sus, se umple din nou…E un ciclu continu..o golorire şi o umplere reciprocă…cu taina celuillat, cu iubirea celuilalt…Taina devine un ceva comun…ceva ce îi ofer semenului…ceva ce îmi oferă…Taina lui sunt ,,eu”, iar taina mea e ,,el”, eul lui…,,taina semenului meu care mă iubeşte şi îmi face mult bine.”
Am încercat un răspuns tot în spiritul ideilor părintelui Stăniloae, idei ce s-au înrădăcinat adânc în fiinţa mea..

Miriam

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!