Curând când n-am să fiu pe lume
şi-acest de-o clipa lut va trece,
când tot ce-am fost în trup şi nume
uitarea-n vis le va petrece.
V-a rămânea descoperită
adevărata-nfăţişare
aşa precum a fost trăită
prin fapta mea de-a mea lucrare.
Voi fi cu faţa din poeme,
cu ochii căilor curate,
cu fruntea dincolo de vreme
din gândurile semanăte,
Voi fi cu gura din vestire,
cu mâinile din fapta bună,
cu numele din amintire,
cu chip din toate împreună.
Şi toţi când vor fi-uitat din viaţă
cum arătam la-nfăţişare,
adevărata vieţii faţă
îmi vor cunoaşte-o fiecare.
nu numele şi chipul care
pe timp şi pe pământ se scrie
ci-adevărata-nfăţişare
e care-mi trece-n veşnicie.
Traian Dorz