Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home CUTREMURAŢI-VĂ ŞI NU PĂCĂTUIŢI ( I )

CUTREMURAŢI-VĂ ŞI NU PĂCĂTUIŢI ( I )

CUTREMURAŢI-VĂ ŞI NU PĂCĂTUIŢI ( I )

Câţi nu întorc pe dos sfatul acesta, ca să păcătuiască şi să nu se cutremure… Nechibzuinţa, lipsa de cugetare şi băgare de seamă trebuie să fie unul din motivele pentru care oamenii sunt atât de nebuni, încât Îl dispreţuiesc pe Hristos şi resping cu ură harul ce li se oferă. Ah, de-ar tăcea odată patimile lor şi de s-ar linişti, pentru ca astfel, înconjuraţi de liniştea solemnă, să-şi arunce privirea asupra trecutului şi să cugete la pieirea neînlăturată care îi aşteaptă! Un om care cugetă ar trebui să fie atât de înţelept, ca să recunoască prostia păcatului şi deşertăciunea tuturor poftelor lumeşti.

Stai pe loc, păcătosule nechibzuit, stai pe loc şi te gândeşte mai înainte de a face ultima săritură în pierzare. Nu arunca sufletul tău pentru un nimic! Îngăduie judecăţii şi minţii tale să-ţi vorbească. Pentru ce trăieşti pe lume? Lasă zgomotul lumii să tacă o clipă şi dă voie sărmanului tău suflet să vorbească cu tine, ca să-ţi vii în fire mai înainte ca să-i pecetluieşti soarta şi să-l arunci în pierzare veşnică. Păcătosule, opreşte-te o clipă! Gândeşte-te, cât mai este timp, la ceea ce-ţi slujeşte ţie spre pace.

Spune şi tu cum spuneau sfinţii de odinioară: Mai degrabă moartea, dar păcatul nu! Un credincios de demult obişnuia să spună: Eu nu mă tem decât de păcat! Aruncându-ne la picioarele lui Iisus, să spunem:

Plâng şi gem de-atâta vreme,

faţa-mi arde de ruşine,

Doamne-ndură-te de mine!

O, Iisuse, plin de ruşine şi de durere pentru păcatele mele, eu le plâng şi le urăsc; şi Tu, Cel nesfârşit de bun, ai milă de mine!

Să trecem acum mai departe.

Dacă este adevărat că păcatul este mâhnitor pentru Dumnezeu, atunci să-L slăvim pe El, pentru milostivirea Sa, văzând că El poartă sarcina păcatelor noastre. Dar, după cum nu se poate spune despre car că el se rupe, ci numai că este apăsat, aşa este şi Dumnezeu apăsat şi totuşi le poartă. Dacă voi şi eu am fi în locul lui Dumnezeu, le-am purta noi oare? Nu! Sigur că nu! Căci timp de o săptămână am arde universul cu foc sau l-am strivi cu picioarele şi l-am face numai praf.

Dacă legea cerului ar pedepsi atât de repede ca legea omului, unde am ajunge? Ce uşor şi-ar putea răzbuna el onoarea Sa! Câţi slujitori ai Săi nu stau gata să-I împlinească porunca! Cum ieşeau consulii romani însoţiţi de lictorii lor care purtau securi, aşa este însoţit în continuu Dumnezeu de aceia care sunt gata să îndeplinească sentinţa Sa. O piatră, o ţiglă de pe acoperiş, un trăsnet, un vânt puternic, ruperea unei artere, a unei vene din trup – şi totul s-a sfârşit, iar tu eşti mort, în mâinile lui Dumnezeu plin de mânie. De fapt, El a oprit pe slujbaşii mâniei Sale, căci cerul strigă: „Pentru ce să adăpostim pe căpetenia acestor ticăloşi?” Şi pământul întreabă: „Pentru ce să-i dau eu recoltă plugarului păcătos?” Fulgerele trăsnesc şi zic: „Dă-ne voie să lovim pe răzvrătitori”. Iar marea urlă împotriva păcătoşilor, dorind să-i îngroape sub valurile ei. Dar Dumnezeu rabdă şi slujitorii Săi se supun, pentru ca tu, păcătosule, să te trezeşti şi să te pocăieşti! Nu este o dovadă mai mare a atotputerniciei lui Dumnezeu ca răbdarea Sa îndelungă! Cea mai mare putere a Lui se arată prin faptul că El este în stare să Se stăpânească, să rabde.

va urma

Păcatul / Ioan Marini. – Sibiu: Oastea Domnului, 2010

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!