Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home CUVÂNTAREA PĂR. V. OUATU – La depunerea legământului în biserica cea nouă din Ghencea

CUVÂNTAREA PĂR. V. OUATU – La depunerea legământului în biserica cea nouă din Ghencea

CUVÂNTAREA PĂR. V. OUATU – La depunerea legământului în biserica cea nouă din Ghencea

În zilele din urmă vor fi vremuri grele. Oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească. neînduplecaţi, clevetitori, neînfrâ­naţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi, iubitori mai mult de plăceri decât de Dumnezeu, având doar o formă de evlavie, dar tăgă­duindu-i puterea” (II Tim 3, 1-5).

 

Dragii mei fraţi, ostaşi ai lui Hristos!

Aceste cuvinte zugrăvesc situaţia vremurilor pe care noi le trăim astăzi. Oamenii L-au părăsit pe Domnul şi nu mai aleargă după viaţă curată şi sfântă. Astăzi „taina fărădelegii a şi început să lucreze în lume” (II Tes 2, 7).

Astăzi credinţa a slăbit şi s-a împuţinat. Cei mai mulţi oameni aleargă pe căile pierzării, subjugaţi de patimile stricăcioase ale vremii. Creştinii s-au lenevit şi au adormit, legănaţi de somnul dulce al păca­tului. Ei zac sub jugul apăsător al diavolului. Unde se mai vede iubirea de aproapele şi iubirea cea caldă către Dumnezeu? Nu mai este, s-a răcit de mult. Fiecare lucru şi fie­care pagină de ziar mărturiseşte că fărădelegile s-au înmulţit. Satana a cucerit multe inimi şi multe conştiinţe (II Cor 4, 4).

În multe părţi bisericile sunt pustii, clopotele plâng, chemându-i zadarnic pe creştinii biruiţi de pa­timi; Evanghelia nu-şi găseşte ră­sunet în inimile oamenilor, căci nu este cunoscută după adevăr. Împă­răţia întunericului cucereşte zi de zi miile de suflete. Ea a copleşit împărăţia luminii. Iisus, scumpul Mântuitor, şi astăzi plânge soarta multor suflete. El ştie preţul unui suflet înaintea lui Dumnezeu. De aceea, privindu-l pe satan slobozit la atac, Iisus pleacă îndurerat. Şi atunci, iubiţii mei fraţi ostaşi, dacă astăzi trăim aceste vremuri biblice, care om sincer în conştiinţa lui, care om iubitor de Biserică, de Dumnezeu şi adevăr se mai poate îndoi o clipă de necesitatea şi importanţa unei puternice mişcări de întoarcere la Dumnezeu? A unei mişcări care să regenereze şi să înnoiască din temelii viaţa creştinilor? A unei mişcări de ofensivă împotriva răului şi a tuturor răutăţilor. Ei bine, dragii mei, aceasta este Oastea Domnului.

Oastea Domnului este o armata spirituală alcătuită din voluntari, luptători devotaţi, convinşi şi sta­tornici. Noi, prin Oaste, am declarat pe faţă război diavolului şi tuturor stricăciunilor din lume. Ostaşul îşi cunoaşte rolul de creştin luptător pe frontul lui Iisus. Oastea cheamă cu tărie la lupta mântuirii pe orice suflet dornic de viaţa cea nouă. Ea s-a pus din nou sub steagul şi co­manda lui Iisus, Regele ceresc. Ea duce lupta crâncenă împotriva în­tunericului şi răutăţilor, contra pă­catelor şi stricăciunilor sufleteşti. Din faţa altarului sfânt şi sub ari­pile binecuvântate ale sf. noastre Bi­serici, Oastea Domnului luptă pentru împărăţia lui Dumnezeu şi dreptu­rile Domnului în lume. Oastea pune sufletele sub scutul lui Iisus, al nostru Salvator. În mijlocul strică­ciunilor de azi, Oastea Domnului este o mare binecuvântare. Ea opreşte valul putreziciunii, ea tre­zeşte sufletele şi le aduce iarăşi în albia ortodoxiei Sfinţilor Părinţi. Oastea Domnului îi cheamă la război sufletesc pe toţi care vor să trăiască în veci cu Domnul. Oastea Dom­nului este activă în sânul Bisericii. Oastea Domnului coboară în suflete adevărul lui Dumnezeu, mărturisit de Biserica noastră. Ea vrea curmarea răului din rădăcini. Preţuieşte mult adâncimea vieţii în Evanghelia lui Hristos, ca dintr-aceasta să răsară omul cel nou, renăscut spiritualiceşte. Stăruie şi accentuează pe dospirea vieţii cu aluatul Evangheliei. Ea este adevărata viaţă în Hristos. Călăuzeşte orice suflet la izvorul puterii şi al îndreptării, la Iisus Mântuitorul. Prin lupte zi de zi, spre bucuria preţiosului şi dragului nostru părinte şi frate Iosif,

cum şi spre slava Domnului, Oastea Domnului îna­intează în plin, căci Domnul e cu noi.

 

Dragii mei fraţi ostaşi!

Voi, toţi care v-aţi strâns în Oastea lui Iisus, voi, toţi care azi aţi plecat genunchii înaintea scum­pului Mântuitor şi v-aţi înrolat în armata mântuirii, bucuraţi-vă şi slă­viţi-L neîncetat pe Domnul pentru marea cinste de-a fi în slujba ce duce la viaţă. Slăviţi-L pe Domnul neîncetat pentru acest dar. Voi aţi câştigat tot ce poate fi mai scump. Cu ochii ţintă la Căpetenia şi de­săvârşirea credinţei noastre, adică la Iisus, (Evr 12). Luptaţi neîncetat, fără a cunoaşte oboseala, îmbrăcaţi în armătura lui Dumnezeu.

Că vor fi batjocoritori, calom­niatori şi martori mincinoşi, nu vă temeţi de acestea. Ele sunt scrise în Cartea sfântă. În II Tim 4, 3-4, se spune că va veni vremea când oamenii nu vor putea suferi învăţătura sănătoasă, ci îi vor gâ­dila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţătură după pof­tele lor. Îşi vor întoarce urechea de la adevăr şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite… Vor fi batjo­coritori… vor trăi după poftele lor nelegiuite (II Ptr 3, 3). Oameni supuşi poftelor firii… care n-au duh (Iuda 18, 19). Cunoscând toate a­cestea, în răbdare şi iubire, luptaţi ca adevăraţi ostaşi ai lui Iisus (II Tim 2, 3). Veniţi, în duh şi în simţire, aduceţi-vă aminte şi de cel ce ne-a chemat la această luptă sfântă. De părintele şi fratele Iosif, care a jertfit totul spre a fi noi tari în Iisus Mântuitorul. Rugaţi pe Dom­nul slavei ca El să ni-l aducă iar în lupta mântuirii.

Biserica veche fiind mult neîncăpătoare, la depunerea legământului, fraţii ostaşi în frunte cu preoţii s-au strâns în biserica cea nouă încă neterminată. La mijloc, părintele V. Ouatu adresează cuvinte sfinte ostaşilor.

Oastea are nevoie de astfel de comandant viteaz şi neînfricat. Şi voi, dragii mei care încă nu sunteţi ostaşi, dar care iubiţi pe Domnul şi sufletele voastre, apropiaţi-vă cu îndrăzneală, ieşiţi din moleşeală, înrolaţi-vă în luptă, căci fără luptă nu este cunună. Iisus şi sfinţii Lui, toţi ucenicii au luptat până la capăt şi au primit cununa fericirii. Haide, frate, hai la luptă, căci prin luptă vine biruinţa. Iisus prin luptă a cu­cerit răul şi ne-a dat nouă moşte­nirea fericirii.

La luptă, fraţi, căci Domnul e cu noi! Amin.

«Oastea Domnului» nr. 31 / 30 iulie 1933, p. 5

din ”Părintele Vasile Ouatu, ostașul jertfirii de sine”
culegere şi prezentare: Ovidiu Rus
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2017

 

error

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!