1 – Cuvântul omului în sine este cel mai mare dar ceresc dat pãmântului, este cel mai ales atribut Dumnezeiesc dat omului, este cea mai mare binecuvântare dintre câte ni s-au dat în viaţa asta.
2 – Dar Cuvântul lui Dumnezeu este izvorul necuprins din care se revarsã toate şuvoaiele vieţii divine în toatã creaţiunea vãzutã şi nevãzutã de dinainte de Genezã şi pânã dupã Apocalips.
3 – Cuvântul lui Dumnezeu este viaţã, este Luminã, este cãldurã, este hranã, este aer, este apã, este munte, este mare, este infinit, este nemãrginire, este Eternitate, – pentru materie şi spirit.
4 – Cuvântul lui Dumnezeu este El Însuşi rãspândit peste tot şi pãtrunzând toate, El inspirã, controleazã şi ordonã totul.
5 – Nu este nici un loc unde sã nu fie El. Nu este nici o clipã în care sã nu rãsune El. Nu este nici o stare pe care sã nu o controleze Cuvântul lui Dumnezeu.
6 – Cerul şi pãmântul vor trece, veacurile şi mileniile se vor sfârşi, infinitul şi eternitatea se vor sparge cândva, dar Cuvântul lui Dumnezeu va continua urmându-şi circuitul Sãu etern din El Însuşi, prin El Însuşi şi pentru El Însuşi… El fiind Sângele care întreţine viaţa şi fiinţa întregii Creaţii, împins de inteligenţa şi atras de Inima care stând de dincolo de toate acestea, şi întrecându-le pe toate.
7 – Înainte de a fi Al Doilea, El era în Întâiul. Înainte de a fi Cuvântul, El era Ideea. Înainte de a fi Ideea, El era Inteligenţa. Înainte de a fi Una, El era Unul cu Tatãl.
8 – Ce strãlucire nepãtrunsã şi orbitoare inundã şi prãbuşeşte micimea şi neputinţa fiinţei noastre când ne apropiem de Focarul Mistuitor al acestei necuprinse şi copleşitoare Taine: Cuvântul lui Dumnezeu.
9 – Cuvântul lui Dumnezeu a despãrţit la Început Lumina de întuneric, Binele de rãu şi Viaţa de moarte. Dar cuvântul şarpelui le-a amestecat din nou prin pãcat.
10 – Dar la Sfârşit, tot Cuvântul lui Dumnezeu le va despãrţi din nou şi pe totdeauna.
Binele cu El, iar rãul cu satana. Şi aşa vor fi despãrţiţi pe veci, cum fuseserã despãrţite din veci.
11 – Ce despãrţiri sfâşietoare vor fi atunci, ce treziri de ochi, ce sfâşiere de inimi, ce urlete de durere!
O Dumnezeule al Bunãtãţii şi al Osândei, mai amânã venirea Judecãţii şi mai lungeşte vremea harului, pentru ca Sfântul Cuvânt sã mai mântuiascã, înainte de a osândi.
12 – Amânã Doamne Judecata, dar grãbeşte mântuirea tuturor oamenilor, ca apoi dupã gratiile adâncului veşnic sã fie închis numai diavolul singur, înşelãtorul şi izvorul blestemat al întregului rãu.
13 – Sã ne bizuim puternic pe Cuvântul Viu şi Veşnic al lui Dumnezeu prin care trãiesc şi rodesc toate. Sã ne tragem şi noi zilnic puterea şi viaţa din El, ca sã trãim şi sã rodim.
14 – Sãmânţa vie şi veşnicã a lui Dumnezeu care ne va învia şi pe noi în Ziua Învierii şi Veşniciei, – este Cuvântul lui Dumnezeu (1 Petru 1, 23; 1 Ioan 3, 9).
15 – Sã primim aceastã sãmânţã în inima noastrã, sã o îngropãm adânc în toatã fiinţa noastrã, sã încolţeascã şi sã rodeascã în toate straturile şi gândurile faptelor noastre – sã putem adormi liniştiţi oriunde şi oricând.
În Ziua Învierii, ea ne va învia.
16 – Unde este Cuvântul lui Dumnezeu, acolo este şi Numele Lui. Şi peste cine şi-a pus Domnul Sfântul Sãu Nume – acela va fi pãzit ca într-o cetate nebiruitã.
17 – În vremile primejdiei de moarte, spre a-şi salva viaţa, oamenii îşi sapã şi îşi întãresc adãposturi cât mai adânci şi mai trainice. Dar uneori pot fi nimicite orice adãposturi omeneşti. Numai Adãpostul Celui Atotputernic, care este Cuvântul lui Dumnezeu nu va fi nimicit niciodatã (Psalm 91, 1-15).
18 – Ferice de oricine care crede şi primeşte în afara fiinţei sale adãpostul Cuvântului lui Dumnezeu, iar înãuntrul sãu sãmânţa aceasta care nu poate putrezi niciodatã.
19 – Voi cei ce vã întemeiaţi pe Cuvântul lui Dumnezeu viaţa asta şi viaţa veşnicã – nu vã temeţi de nimic! Trãiţi cu El şi muriţi cu El, apoi odihniţi liniştiţi veacuri şi veacuri ca într-un somn dulce. În Dimineaţa Învierii Cuvântul viu din voi vã va trezi în cea mai fericitã Sãrbãtoare de Paşti.
20 – O, Dumnezeule Veşnic Viu, Adevãrat şi Atotputernic, pune în toatã fiinţa noastrã aceastã eternã şi vie sãmânţã a Cuvântului care sã ne facã acum sã rodim, iar atunci sã înviem pentru slava Ta veşnicã. Amin.
Traian Dorz, din “Semănaţi Cuvântul Sfânt”
