Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Cuvântul S-a fãcut Trup…

Cuvântul S-a fãcut Trup…

Cuvântul S-a fãcut Trup…

Şi Cuvântul S-a fãcut Trup şi a locuit printre noi plin de har şi de adevãr. (şi noi am privit slava Lui, slavã ca a Singurului Nãscut din Tatãl).

Cuvântul care din puterile nevãzute ale Sale fãcuse cândva tot ce se vede, aşa cã tot ce se vede a fost compus din lucruri care nu se vãd, (iatã adevãrul despre structura materiei, arãtatã de Cuvântul Evangheliei mai înainte cu mii de ani decât concluziile ştiinţei de azi) (Evrei 1, 13), –
– Cuvântul care a creat materia dându-i şi imprimându-i Mişcarea dupã hotarele Voii Sale, în tot necuprinsul Universului material,
– Cuvântul acesta nematerial, dupã planul Sãu, şi dupã promisiunile fãcute oamenilor, înainte cu multe milenii,
– la vremea potrivitã S-a materializat El Însuşi, pentru împlinirea mântuirii noastre.
Pierdutã din vina noastrã…

Cuvântul S-a fãcut Trup… El Însuşi prin puterea pe care o are de a-şi supune toate legile materiei şi a Spiritului.
El Însuşi S-a fãcut pe Sine un trup omenesc, pe care şi L-a dezvoltat într-un mod omeneşte normal prin trupul Sfintei Fecioare Maria, dar duhovniceşte tainic şi Dumnezeiesc, potrivit sfintei binecuvântãri pentru care El Însuşi trimisese mai înainte pe îngerul Sãu sã o facã Mamei Sale (Luca 1, 26-35).
El Singurul, Creator fiind, a putut – şi poate – sã-şi supunã legile întocmite de El pentru creaturile Sale, fãrã ca El sã fie supus acestor legi.
Normal nimeni nu poate sã se nascã din sine însuşi, aceasta este o lege pentru orice trup omenesc, lege peste care nimeni nu poate trece.
Dar El a trecut! Singurul care S-a fãcut El Însuşi Trup!
El spusese: Am putere sã-Mi dau Viaţa şi am putere sã o iau iarãşi (Ioan 10, 18), fãrã ca sã mai aibã nevoie de nimeni pentru a face acest lucru, însã pentru cã voia sã vinã la fãpturile Sale pe care voia sã şi le apropie, era nevoie sã vinã în lumea lor îngustã asemenea felului în care vin aceste fãpturi în lume.
A venit întrupându-Se dintr-o Mamã Sfântã…
El deja existând, nu avea nevoie de un început omenesc.
Ci numai de o transformare omeneascã, spre împlinirea condiţiilor cerute unei existenţe omeneşti.

Ce uimitor de greu a trebuit sã fie acest lucru pentru Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos! Nu pentru puterea Lui cãreia nu-I este nimic imposibil şi greu… ci pentru Sfinţenia şi mãreţia Autoritãţii Sale cereşti şi veşnice!
Acceptarea acestei umiliri, restrângerea Nemãrginirii pânã la limitele reduse ale unei vieţi omeneşti, primirea sarcinii nebãnuit de grele de a purta osânda pãcatelor noastre ale tuturora şi a le ispãşi pe Cruce, cu moartea nu numai cea mai usturãtoare ci şi cea mai ruşinoasã.
– Acest lucru a fost atât de greu încât numai mila şi dragostea Sa Dumnezeiascã a putut sã le accepte, ca sã Se înomeneascã pe Sine Însuşi pentru a le înfãptui.

Cine oare dintre împãraţii lumeşti ar primi sã se facã un câine, numai ca sã-i poatã mântui pe câini?
Sã se coboare de pe tronul sãu, sã se despartã de slava şi fericirea sa, de familia şi locul sãu, şi sã primeascã sã ia un trup de câine şi locul cel din urmã dintre câini, sã ia o soartã de câine şi moartea de câine… de câine al nimãnui, de câine strãin şi alungat de toţi – numai din dragoste pentru aceste fiinţe nefericite şi pentru a le mântui din nefericirea lor?
Dar deosebirea dintre Hristos şi om, este nespus mai mare decât cea dintre om şi câine…
– este cu neputinţã o asemãnare între ceea ce a fãcut El pentru noi, şi ceea ce s-ar mai putea face asemãnãtor cu aceastã Jertfã.

O Doamne Iisuse, cât de mult ne-ai iubit Tu pe noi oamenii şi ce mare preţ ai dat pentru a ne putea mântui din osânda în care eram cãzuţi.
Niciodatã noi nu vom putea cuprinde cu gândul nostru mãrimea Dragostei şi a Jertfei Tale pentru mântuirea noastrã!
Te rugãm ajutã-ne sã ne lãsãm adânc pãtrunşi de dragostea Ta cea nespus de mare pentru noi şi predându-ne cu totul în slujba Ta, Cuvântul voii Tale sã se facã trup în noi, adicã faptã, împlinire şi trãire sfântã.
Ca astfel sã rãspundem dupã cum aştepţi Tu, bunãtãţii pe care Tu ne-ai arãtat-o.
Fã Doamne ca Sfântul Tãu Cuvânt sã Se facã realizare puternicã, trãire vie şi liberã pe tot pãmântul, pentru mântuirea cãruia Te-ai întrupat Tu, locuind cu noi şi printre noi plin de har şi de adevãr!
Fii binecuvântat Tu Cel care ne-ai zidit şi ne-ai trimis în lume. Câtã vreme suntem în ea locuieşte cu noi. Iar când venim la Tine petrece pe veci cu noi acolo!
Când vom pleca din lume noi Te vom lãsa tot aici pe pãmânt, pentru ca şi cei ce vor veni dupã noi sã Te aibã în viaţa lor pãmânteascã, aceea ce noi Te-am avut.
Slavã veşnicã Numelui Tãu Sfânt, cãci noi niciodatã n-am fi ajuns sã privim Faţa Ta Dumnezeiascã întocmai ca slava Ta, dacã Tu Însuţi nu Ţi-ai fi aplecat-o pânã la posibilitãţile privirilor noastre. Pentru ca prin lumina şi iubirea ei, sã ne putem ridica de pe unde ne-am târât şi ne mai târâm încã, pânã la Tine, la înãlţimea şi slava Ta.
Amin.

Traian Dorz, din „Hristos – Dumnezeul nostru” –  Meditaţii după Evanghelia după Ioan

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *