„Să nu îndepărtezi din gura mea Cuvântul Adevărului, până în sfârşit, că întru judecăţile Tale am nădăjduit“ (Psalm 118, 43).
Câtă teamă în a cuprinde şi înţelege Cuvântul! Şi pentru a-l cuprinde mai profund, cu riscul chiar de a-l pierde! Pentru aceasta şi se zice: „Nu fi nepăsător faţă de harul care este întru tine“ (I Tim. 4, 14).
Cultivă cu grijă, ca un bun ţăran lucrător de pământ, câmpul tău, pentru a face pe mieii tăi să pască, şi recoltele tale să crească. Nu lăsa să-ţi fie furat cuvântul din gura ta. Nu e întâmplare că la spusele tale nu corespund şi fapte pe măsură şi că faptele tale nuntesc învăţătura morală cea dreaptă.
Vădit este cuvântul din gura ta, când se zice păcătosului: „Pentru ce tu iroseşti dreptăţile Mele şi iei legământul în gura ta? Tu ai urât învăţătura şi ai lepădat cuvintele Mele înapoia ta“ (Ps. 49, 17-18). Tot astfel aude şi acela care, având ceva care-i apasă pe conştiinţă, amuţeşte îndată.
Sosesc păsări din cer, şi acestea răpesc cuvântul din gura ta, acestea care răpesc sămânţa Cuvântului de pe pietre, pentru că nu aduce roadă (cf. Mt 3, 14).
Este însă sigur greu de răpit cuvântul, nu din gură, ci din inimă, când este înrădăcinat profund, aflându-se încolţit în sufletul nostru. Este nevoie, aşadar, să stăm treji toată viaţa, pentru a nu îngădui celor dinlăuntrul nostru să fie tulburate şi nici ca răul să urce din întunericul său în inima noastră, cuprinzând-o. Dacă aceasta se află cuprinsă de preocupări deşarte, va pierde lumina adevărului şi nu va mai fi în stare să cuprindă strălucirea Cuvântului.
Sf. Ambrozie – Comentar la Psalmul 118, VI, 27- 28 (Saemo 9. 264). Traducere din limba italiană, din volumul «Le meraviglie della Parola – dal Commento al Salmo 118», Edizioni Paoline, 1997, pag. 53-54
de părintele Constantin NECULA
