Dac-ar fi să iau Iisuse
viaţa iar de la-nceput,
tot cu Tine mi-aş trăi-o
dar mai altfel ca-n trecut.
Mi-aş trăi mai viu credinţa
mai din plin, mai neclintit,
orice duh de rătăcire
osândindu-l mai grăbit.
Aş-nălţa şi mai puternic
al nădejdii steag curat,
mai senin, mai plin de pace
lupta vieţii s-o străbat.
Mi-aş păzi mai mult ca ochii
dragostea pân-la mormânt
ca nimic să nu-i păteze
numele şi chipul sfânt.
Aş iubi mai mult Lucrarea,
aş căuta mai mult pe fraţi
şi Cuvântul Cărţii Sfinte
l-aş sorbi mai cu nesaţ.
N-aş ieşi din ascultarea
dragostei frăţeşti nicicând,
mai cu spor mi-aş face lucrul
sufletul mi-ar fi mai blând.
M-aş sili mai mulţi la Tine
şi mai dulce să-i atrag,
frumuseţea Casei Tale
aş căuta-o mai cu drag.
Mi-aş urma tot drumul vieţii
mai curat şi mai frumos
— o, abia atunci sfârşitul
mi-ar fi vrednic de Hristos.
de Traian Dorz