Sufletește noi am primit atât de mult, dar oare cum ne-am putut, dar oare ne-am purtat față de tot ce am primit și primim mereu? Am primit un nume sfânt de fii ai luminii (I Tes.5,5; Efes 1,5) Ci, purtăm noi numele acesta? Am primit o moștenire sfântă: moștenirea lui Hristos(Rom.8,17). Cum păstrăm noi această moștenire? Am primit o cetățenie și o patrie sfântă, cea din ceruri(Evrei 12,23). Oare cum o știm cinsti?Am primit o veste mântuitoare, Evanghelia lui Dumnezeu (I Tes.2,13). Știm noi oare s-o prețuim cu adevărat? Am primit o chemare slăvită: a fi împreună –lucrători cu Dumnezeu(I Cor.3,9;Filip.4,3). Am primit dreptarul învățăturii sănătoase(II Tim.4,13). Cum oare folosim noi aceste cerești comori? Am primit harul răscumpărării sufletului nostru din toate păcatele noastre, prin credința în Sângele sfânt al lui Iisus Hristos, Mântuitorul sufletelor noastre(I Ioan2,2) și am primit o nădejde, un drept de moștenire, un har, un Dumnezeu(Efes.2,10-18). O, ce daruri veșnice sunt acestea! Am primit la Botez. Am primit la pocăință. Am primit la Împărtășanie. Am primit la Legământ… Am primit la adunare… Am primit în fiecare zi har peste har(Ioan 1,16). Ce am păstrat din toate aceste minunate daruri primite? Și ce mai păstrăm noi oare astăzi cu adevărat? Oare mai păstrăm noi nădejdea cu care ne lăudăm? Nădejdea în Venirea Domnului, pentru care să ne sfințim tot mai mult viața? Oare mai păstrăm noi credința, acea taină minunată a credinței(I Tim 3,9), într-un cuget curat, așa cum am primit-o la început o dată pentru totdeauna(Iuda 3)? Mai păstrăm dragostea dintâi?Dulcea, curata, frumoasa dragoste dintâi? Dragostea rugăciunii, dragostea fraților, dragostea dărniciei, a sincerității, a ascultării, a curăției? Mai păstrăm încrederea de la început pe care o așteaptă marea răsplătire a lui Dumnezeu? O, dacă da, ferice de noi! Și dacă nu – vai de cei ce l-au pierdut.
O, Mare și Bun Dumnezeu al Dragostei statornice și scumpe! Cât de mult Te rugăm să ne dăruiești și să ne păstrezi această scumpă, și dulce, și veșnică dragoste dintâi! Nimic nu avem fără de ea, dar cu ea avem totul. Nimic nu-i mai de preț ca ea, dar cu ea toate au preț ceresc. Vai de cei care nu au aflat-o niciodată, dar de mii de ori mai vai de acei care, având-o o dată, n-au făcut ca să n-o mai piardă. Nici un foc nu-i mai fericit ca focul ei curat și statornic. Dar nici un foc nu-i amar ca focul mustărilor ei. Păstrează-ne-o, Doamne, curată și veșnică – și pe noi curați și veșnici în ea. Amin.
2 Comments