„Aş dori să citesc două versete, de la Sf. Ap. Pavel, I Tim 4, 4-5: «Pentru că orice făptură a lui Dumnezeu este bună şi nimic nu este de lepădat, dacă se ia cu mulţumire. Căci se sfinţeşte prin Cuvântul lui Dumnezeu şi prin rugăciune».
Spune Avva Antonie: «Raţionali nu sunt aceia care studiază învăţătura înţelepţilor şi a vechilor înţelepţi, ci raţionali cu sufletul sunt aceia care se depărtează, resping, fug de rău şi caută binele cu mulţumită lui Dumnezeu».
Am ales cuvântul acesta despre mulţumire şi despre recunoştinţă pentru că am văzut pe de o parte recunoştinţa frăţiilor voastre, şi la recunoştinţa aceasta aş dori să îmi aduc şi eu recunoştinţa. Dar întâi aş dori să spun că nu sunt vrednic să fiu aici şi nici să predic. Dar Dumnezeu, vedeţi, a dat talanţii nu după vrednicie. Ci Dumnezeu, iubitor şi bun, dă talanţii după a Lui socoteală.
Soţia mea îmi spune, cu vreo săptămână înainte: Aş veni la Sibiu. Şi am zis: Du-te, dragă! Şi îmi mai zice, cu câteva zile înainte: Aş merge la Sibiu, dar îmi e frică să mă duc singură cu trenul. Şi zic: Bine, hai că vin cu tine. Am cumpărat bilete, am făcut tot, şi după încă o zi soţia îmi zice: Eu vreau să mă duc la Sibiu să îi arăt recunoştinţă Părintelui Iosif Trifa. Şi aşa cum s-a spus şi mai înainte, sunt copii care nu s-ar fi născut dacă nu era Părintele Iosif. Şi soţia mea mereu spune lucrul acesta femeilor din parohie: Eu sunt al şaptelea copil din opt. Dacă mama mea nu era credincioasă, dacă mama mea nu era în Oastea Domnului, eu nu m-aş fi născut. Şi eu sunt al cincilea copil din şapte. Şi nici eu nu m-aş fi născut”.
Pr. Paul Guralivu (Iaşi)
Întreaga mărturisire poate fi ascultată aici: OasteaDomnuluiTV
