6. Să-i învăţaţi pe copiii voştri şi pe ai altora numai căile virtuţii şi ale sfinţeniei!
Să vă învăţaţi mereu şi pe voi înşivă – şi cu toată grija – aceste căi, fiindcă numai în felul acesta voi veţi creşte nişte fii demni şi folositori nu numai lui Dumnezeu,
ci veţi creşte în acelaşi timp şi nişte fii vrednici şi folositori patriei lor, poporului lor, familiei lor.
7. Când priviţi aceste drăguţe şi nevinovate făpturi care se uită la voi cu aceşti ochişori frumoşi şi dulci,
pe care Dumnezeu vi i-a încredinţat să-i creşteţi, învăţându-i căile Lui, prin care ei vor putea fi fericiţi,
simţiţi-vă marea răspundere şi aveţi foarte multă grijă ce le spuneţi urechilor şi ce le arătaţi ochilor lor.
8. Când cu ochişorii nevinovaţi şi cu urechile atente ei ascultă la voi, aveţi multă grijă ce le spuneţi şi ce îi învăţaţi pe copiii voştri sau pe copiii altora.
Uitaţi-vă atenţi, căci pe feţele lor dornice veţi citi scrisă puternic rugămintea:
„Învăţaţi-ne căile Domnului!”
9. Pe leagănul copilaşilor voştri,
şi pe băncile lor de şcoală,
şi pe tot viitorul neamului nostru, – uitaţi-vă bine şi veţi vedea scris ca o poruncă pe totdeauna
şi ca o datorie pentru noi toţi, cu litere de foc:
„Învăţaţi-ne, arătaţi-ne, croiţi-ne căile Domnului.”
10. Ascultaţi bine, să auziţi cum toţi copiii lumii vă zic: „Dacă ne iubiţi,
dacă ne doriţi adevărata noastră fericire,
învăţaţi-ne căile lui Dumnezeu!
11. Dacă vreţi ca noi, copiii voştri, să avem cu adevărat un viitor luminos şi fericit, învăţaţi-ne căile Domnului!
Iar dacă doriţi să ne vedeţi nefericiţi,
dacă vreţi să ne ruinaţi şi să ne pierdeţi viaţa noastră şi a neamului nostru,
– învăţaţi-ne căile păcatului, căile necredinţei, căile fără Dumnezeu.
Căci să ştiţi că, pentru tot ce ne învăţaţi astăzi, voi veţi răspunde în faţa lui Dumnezeu,
în faţa viitorului nostru,
în faţa conştiinţei voastre
şi a judecăţii lui Dumnezeu
– şi vă veţi lua sigur răsplata meritată.”
Cununile slăvite / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2006