Dacă Dumnezeu dă soare, dacă Dumnezeu dă ploaie, dacă Dumnezeu dă vânt la vreme potrivită… noi, în urma muncii noastre, vom putea strânge vara, vom putea strânge toamna ceea ce, cu nădejde şi cu rugăciune, am cerut primăvara de la Dumnezeu.
Dar toamna n-am mai văzut rugăciuni de mulţumire către Dumnezeu, Care a făcut să rodească sămânţa pe care am pus-o noi. E adevărat că noi muncim, arăm şi săpăm, şi punem acolo sămânţa. Dar numai atât putem face.
Şi-apoi ne uităm în sus. Dacă dă Dumnezeu, avem şi noi. Dacă nu dă Dumnezeu, ce putem face? Cu cine ne putem judeca?
Stând toamna şi privind adeseori la porumbul care nu s-a copt pe câmp… la grâul pe care l-a culcat apele, ploile şi vânturile şi l-a ajuns august nesecerat, cu cine ne putem certa şi judeca, dacă Dumnezeu, Căruia-I eram datori recunoştinţa şi mulţumirea, n-a făcut să vină belşugul şi binecuvântarea pe care poate n‑am cerut-o îndeajuns? Ci a făcut să vină mustrarea şi încercarea peste noi.
Să ne aducem aminte că suntem datori nu numai să-I cerem, ci să-I şi mulţumim lui Dumnezeu.
din vorbirea fratelui Traian Dorz la adunarea de la Săucani – octombrie 1980
Strângeţi fărâmiturile / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2010 – vol 1