Dacă ştiţi cum e durerea
mai mistuitoare,
cât de-aprinse-s şi de grele
lacrimile-amare,
Dacă ştiţi ce lungă-i noaptea
plânsă-n neadormire,
ziua-n lupte, munca-n chinuri,
mersul în neştire,
Dacă ştiţi cât de cumplită-i
cazna aşteptării,
perna udă de suspine,
jarul disperării,
Dacă ştiţi ce-i viaţa arsă,
eu vă rog pe-oricare,
nu treziţi iubirea lumii
nimănui sub soare.
…Dar de ştiţi ce-i fericirea
cea mai minunată,
ce-i viaţa liniştită,
inima-mpăcată,
Ce e pacea conştiinţei,
noaptea odihnită,
bucuria fără umbre,
ziua liniştită,
Harul părtăşiei sfinte,
pacea-n orice stare,
rugăciunea ascultată,
viaţa sărbătoare,
Dacă ştiţi ce dulce-i Domnul,
eu vă rog pe nume:
să treziţi a Lui iubire
tuturora-n lume!
Cântarea Cântărilor mele / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2006
