Inima lui Dumnezeu cea plină de dragostea noastră este totdeauna gata să ne asculte cu toată graba şi bucuria ori de câte ori avem o neapărată trebuinţă şi nevoie de vreun dar sau de vreun ajutor din partea sa, mai mult decât este gata o inimă de mamă să împlinească cererea fiului ei iubit. Dar precum şi inima mamei aşteaptă şi doreşte ca fiul ei să-i ceară, aşa aşteaptă cu dor şi cu bucurie inima Domnului ca noi să-I cerem ceea ce ne lipseşte. Şi ceea ce El ştie că noi avem nevoie – cel mai mult nevoie. Cel dintâi lucru bun de care Domnul ştie că noi avem nevoie este înţelepciunea. Căci pe toate celelalte cereri, noi trebuie să le facem cu înţelepciune. Orice rugăciune şi cerere făcută fără înţelepciune este rea (Iacov 4,3). Deci cea mai plăcută şi mai bună cerere în faţa Domnului este cererea înţelepciuni, pe care El ne-o dă cu mână largă cât noi o dorim cu o sete înaltă şi o păstrăm cu o viaţă smerită. Căci adevărata înţelepciune ne învaţă să păstrăm tot ce este un bun primit din îndurarea şi dragostea lui Domnezeu. Să păstrăm curăţia gândurilor, înfrânarea simţurilor, podoaba smereniei, blândeţea graiului, lumina cărărilor dintâi! Să păstrăm înfricoşata şi slăvita făgăduinţă a legământului nostru de unire cu Hristosul! De unire cu Lucrarea Sa în care ne-a chemat întâi. De unire cu fraţii, cu soţul, cu Dumnezeul nostru – tot ce am promis în legământul sfânt. O, iată câte am primit. Ferice de noi dacă le mai avem şi dacă ne vom strădui mereu să le putem avea tot mai frumoase, mai îmbelşugate, mai sfinte. Prin ele ne vom învrednici cu un nume minunat, de o mântuire minunată, de un viitor minunat. Din bogăţia adevărurilor mântuitoare, Dumnezeul nostru încă vrea să ne mai dea atât de mult. Să ne deschidem mintea şi inima ca să primim tot ce vrea El să ne dea. După aceea să avem mereu marea grijă a păstrării celor primite. Căci numai dacă vom păstra, vom avea folos că am primit.
Slavă veşnică Ţie, Dumnezeul nostru cel plin de dragoste, de bunătate şi milă faţă de noi toţi! Te rugăm, dăruieşte-ne tuturor celor pe care ne-ai chemat la primirea acestor minunate daruri o minte înţeleaptă şi o inimă primitoare. Pentru ca să înţelegem şi să luăm ceea ce ne îmbii Tu prin Cuvântul şi prin harul Tău ceresc. Iar după ce am primit darurile harului Tău, ajută-ne să le păstrăm într-o viaţă trăită zi de zi după voia Ta. Spre a ne face vrednici la sfârşit de marea mântuire veşnică pentru care ne-ai creat. Amin.
