Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Dar ei n-au înţeles…

Dar ei n-au înţeles…

Dar ei n-au înţeles…

Iisus le-a spus aceastã pildã, dar ei n-au înţeles despre ce le vorbea.

Cuvintele Domnului sunt Duh şi Viaţã…
Cine nu are pricepere duhovniceascã şi o credinţã vie, acela nici nu le poate înţelege nici nu le poate simţi.
Ce muncã grea şi îndelungatã I-a trebuit Domnului pânã când a putut face pe câţiva ucenici în stare sã priceapã şi sã simtã ce le spunea El!

Cea mai anevoioasã muncã este de a învãţa pe oameni cunoaşterea adevãrului, adicã dreapta şi curata înţelegere a Cuvântului drept şi Sfânt al lui Dumnezeu, fiindcã mintea oamenilor este de obicei încuiatã de tot felul de prejudecãţi şi de neputinţe.
Atât de puţini şi dupã vreme atât de îndelungatã, ajung sã vrea şi sã se poatã desprinde din întuneric, ca sã poatã primi lumina lui Dumnezeu.
Cel mai adesea, sufletele oamenilor sunt nespus de leneşe. Nu se silesc sã facã nici cea mai micã sforţare pentru a ieşi la luminã. Cu câtã greutate îi poţi hotãrî pe oameni sã facã chiar şi un pas spre Dumnezeu.
Iar dacã au fãcut un pas, adesea obosesc şi se opresc îndatã pe loc, sau rãtãcesc apoi în cine ştie ce altã parte.
Dupã aceasta trebuiesc din nou alte lupte, pentru a putea sã îi porneşti mai departe, sau sã-i întorci spre drumul cel drept.
De multe ori cad înapoi sau nu mai întorc niciodatã.

Primii paşi în viaţa omului sunt întotdeauna grei. Dar pe calea cunoaşterii Cuvântului Sfânt, pe calea luminii cereşti, aceşti paşi sunt şi mai grei.
Cine i-a fãcut însã aceşti paşi şi a reuşit ca sã iasã la luminã, acela se încãlzeşte şi prinde dragoste tot mai aprinsã dupã Soare.
Dupã aceea, de fericirea mereu nouã a luminii, nu se mai saturã sufletul sãu niciodatã.
Însã pânã când sufletele prind aceastã dragoste, câtã muncã şi câte jertfe, câte osteneli şi lacrimi şi rãbdare îi trebuie îndrumãtorului lor!

Fiţi binecuvântaţi voi toţi acei care puteţi avea o dragoste plinã de rãbdare şi milã faţã de toţi cei neştiutori, pânã când vin şi ei la Dumnezeu.
Fiţi binecuvântaţi voi, neuitaţi binefãcãtori ai noştri, care v-aţi chinuit şi cu noi, pânã am înţeles şi pânã am ieşit din întunericul unde zãceam.
Niciodatã nu vã vom putea mulţumi îndeajuns.
O, de nu s-ar mai înapoia şi nu s-ar mai rãtãci nici unul din noi de la Domnul nostru – niciodatã!

Viaţa este sãnãtate şi putere, este roadã şi luminã, este cântare şi bucurie… mereu noi, mereu frumoase, depline şi pe veşnicie.
Cu acestea a venit Mântuitorul nostru Iisus Hristos sã ni le aducã, fiecãruia şi tuturora şi acestea ni le şi dãruieşte El, când venim şi cât stãm lângã El şi pe acestea le şi are orice fiinţã care face parte şi cât face parte din turma Domnului Iisus.
Sãnãtatea credinţei, puterea faptei, roada Duhului, lumina învãţãturii drepte a Cuvântului Sfânt şi bucuria nesfârşitã a pãrtãşiei cu Dumnezeu, sunt partea de moştenire fericitã şi veşnicã a celui ce vine la El.
Cu cât cineva este mai unit în Hristos, cu atâta le va avea pe acestea mai din belşug în viaţa lui.
Dar cu cât cineva umblã mai încet şi rãmâne mai în urmã de Domnul, cu atât aceste binecuvântate daruri slãbesc şi se pierd din viaţa sa.
Dacã oile lui Hristos trebuie sã aibã aceste daruri cereşti în viaţa lor din belşug, cu cât mai mult se cere sã le aibã pãstorii acestora!
Domnul n-a venit în lume numai sã ne lase nişte învãţãturi frumoase, ci sã ne dea şi o viaţã în care sã trãim frumuseţea acestora.
Domnul Iisus nu vine în bisericã sau la adunare numai ca sã ne dea o distracţie duhovniceascã, numai prilejul sã cântãm, sã predicãm, sã ne întâlnim unii cu alţii, ci vine sã ne trezeascã la o viaţã şi sã ne dãruiascã o viaţã plinã de El, vine sã ne dãruiascã puterea de-a vieţui potrivit voii şi pildei Sale, tot mai rodnici şi tot mai credincioşi, fiindcã numai aşa vom fi fericiţi, trãind tot mai dupã Chipul şi dupã Modelul Cel Sfânt al vieţii Sale, tot timpul vieţii noastre.

Prin roadele acestea se cunoaşte dacã Domnul Hristos a venit sau nu într-o adunare, într-o familie.
Şi prin acestea se cunoaşte dacã a venit sau nu într-un suflet, într-o viaţã.
Cãci acela care le are acestea, din belşug, în el, nu va mai putea sta şi nu va mai putea rãmâne niciodatã, nici leneş, nici neroditor în ceea ce priveşte deplina cunoştinţã şi slujire a lui Hristos (2 Petru 1, 8-9). Fie individ, fie bisericã.

O, Viaţa şi Bucuria noastrã Iisuse Doamne, revarsã tot mai din plin şi mai puternic Duhul Tãu de viaţã, peste întreagã Lucrarea şi viaţa Bisericii Tale şi a credincioşilor Tãi. Pentru ca având fiecare din plin duhul de viaţã, sã dovedeascã aceasta în orice loc şi în orice vreme cã sunt ai Tãi toţi cei care mãrturisesc Numele Tãu. Iar lumea vãzând acest mare semn, sã creadã în Tine, prin ei şi sã fie mântuitã.
O Iisuse, Rãsplãtitorul Cel Drept şi Binecuvântat, Te rugãm rãsplãteşte cu mulţumire şi fericire veşnicã pe binefãcãtorii noştri sufleteşti, care au ostenit pentru trezirea noastrã sufleteascã şi pentru îndrumarea noastrã spre luminã şi mântuire.
Te rugãm ajutã-ne şi pe noi sã putem fi altora ceea ce ei au fost pentru noi, pentru ca harul Tãu sã ne înmulţeascã cu bucurie, iar Numele Tãu şi binefacerile Tale sã fie cunoscute şi iubite tot mai mult. Amin.

Traian Dorz, din “Hristos – Păstorul nostru”

error

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!