Dar poţi înţelege ce-ţi spun
Cu buzele mele necoapte?
O, noaptea acestui Crăciun,
O, noaptea pierdută în noapte!

Priveşte! În Ţara din Sud
O iesle de vite, săracă,
Şi-un prunc, cât un lujer de crud,
Cu Tatăl Ceresc ne împacă.

Se sfarmă şi ziduri de hat
Şi grele sortiri milenare;
e-nfrânt strămoşescul păcat
prin slava ce astăzi răsare!

Priveşte şi-n inima ta
Şi-n sufletul tău ce veghează,
Căci steaua ce-n timp strălucea
Te scaldă cu sfânta sa rază…

Căci steaua eternei Iubiri
Îţi drumuie mersul prin ceaţă,
Cu-aceiaşi, de foc, trandafiri,
Spre-o nouă, spre-o veşnică viaţă!

Iar îngerii, îngerii sus
Dau veste pământului tare:
– Născutu-S-a astăzi Iisus,
A lumii deplină scăpare!

Dar poţi înţelege ce-i spun
Cu-aprinsele dragostei şoapte?
O, noaptea acestui Crăciun,
Sublima şi unica noapte!…

SERGIU GROSSU din ”Pietre de aducere aminte”,
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2002