Azi e Anul Nou – și gândul
înapoi mã poartã iarã
peste lupta grea a Oastei
începutã-n primãvarã.
– Câte ne-au adus cu sine
anul dus în veșnicie
câte sfâșieri și lupte, –
totuși, câtã bucurie.
Grea a fost întîia luptã
multe pierderile grele
au venit pe neașteptate
crunt am suferit în ele,
am vãrsat sudori și lacrimi
din belșug udând ogorul
dar pe urma lor strãluce
rod: Iisus Biruitorul.
Mai târziu, când mai puternic
se-ntețise bãtãlia
luptãtori pe turn cu toții
însoțeam pe Neemia
și împrãștiați pe ziduri
când cu spada când cu dalta
am clãdit mereu c-o mânã
și ne-am apãrat cu alta.
Tãbãrât-au sanbalații
furioși, peste mãsurã
aruncând spre noi puternic
veninos noroi de urã,
ne îndurera aceasta
prea adânc sãpa trãdarea
însã am rãmas statornici:
nu puteam lãsa Lucrarea!
Astfel a trecut și vara
peste holda cât o țarã,
harnici strâng secerãtorii
plina spicelor comoarã,
este rodnic tot ogorul
rodnic dealul și câmpia
de-i creștea de bucurie
inima lui Neemia.
Tot ce-am semãnat cu lacrimi
și cu plâns în vijelie
seceram cântând cu toții
cu cereascã hãrnicie
și veneau spre Turn grãmadã
rod de suflete curate:
darul lacrimilor noastre
peste-ntinderi semãnate.
Toamna ne-a aflat pe câmpuri
ca și astã primãvarã,
mai adînc cu plugul jertfei
sã arãm întreaga țarã,
iar secerãtorii harnici
darnic semãnau ogorul
cu grâu sfânt și-ales : Cuvântul
lui Iisus Biruitorul.
S-au pornit atunci vrãjmașii
furioși sã strige iarã
cã-i eretic Neemia
și cã Oastea e sectarã.
Cât au spus și-au scris întruna
câte rele vorbe multe, –
dar puțini au stat sã creadã
iar și mai puțini s-asculte.
Scumpul nostru Neemia
prin furtuna cea mai mare
ne-a fost tuturora pildã
de-ndrãznealã și rãbdare
apãrând Lucrarea Sfântã
și cãrarea ei curatã
s-a jertfit, dar a pãstrat-o
cum i-a fost încredințatã.
…Anul Nou, Iisuse Doamne
robul Tãu Te roagã iarã
sã rãmîi cu Neemia
și cu-a Oastei Tale iarã,
fã sã-Ți cânte totdeauna
pe-ale sufletului corzi
și Marini și Vonica
și-a Ta slugã, Traian Dorz.
de fr. Traian Dorz
