De-aş afla odată locul
unde mi-am pierdut cuvântul,
l-aş căuta cu mâini de sânge,
scormonind, plângând, pământul…
Doamne, dă-mi odată
starea neuitată
care am avut
până n-am căzut, până n-am căzut,
care o aveam
când curat eram, când curat eram…
De-aş afla odată ceasul
unde mi-am călcat iubirea,
l-aş spăla cu plâns de flăcări,
chiar de mi-aş topi privirea…
De-aş afla odată starea
lacrimilor sărutate,
dintr-o dată le-aş da jertfa
celor câte-s mai curate.
De-aş afla odată focul
care-mi arse legământul,
l-aş ruga cu şapte-altare,
ca să-i cureţe veşmântul.
Căci acolo, drag Iisuse,
unde m-am pierdut de Tine
am doi morţi mai scumpi ca toată
pacea inimii din mine.
Alergarea Stăruitoare / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2007