8 – Adevãru-i bogãția și comoara minunatã
care are-un preț statornic și nu piere niciodatã.
Fericit e totdeauna sufletul cuminte, care
cautã-mbogãțirea sfântã cu comoara asta mare.
9 – Adevãrul, îndrãznește orișicând sã-l spui oricui,
El triumfã totdeauna:
crede-n biruința Lui!…
10 – Fiul meu, oricât de falnic duhul rãului ți-apare,
ai curaj sã spui în fațã adevãrul sus și tare!
îndrãznește, nu te teme, și vei birui-n ispitã,
cãci a rãului putere totdeauna-i mãrginitã.
11 – Când simți valul de-asuprire al vrãjmașului hapsân
pentru adevãrul care sfânt tu-l porți curat la sân,
crede, și-ntãrind piciorul, stai la locul tãu stãpân –
apa trece, cã e apã, însã pietrele rãmân!
12 – Leapãdã fãțãrnicia și evlavia deșartã,
adevãrul îl iubește, dar greșelile le iartã!
13 – Mintea care vrea sã afle adevãrul, – neapãrat
trebuie întîi sã fie curãțitã de pãcat;
cãci o minte întinatã, în fãrãdelegi trãind,
n-o sã vadã niciodatã adevãrul strãlucind.
14 – Fiul meu, din tot ce-n lume vei privi cu ochii tãi
și din tot ce cu urechea ai s-auzi pe-a vieții cãi
și din tot ce-n al tãu umblet, cu-a ta minte-ai sã-nțelegi,
numai ce e bun pãstreazã
și-adevãrul sã-l alegi,
c-adevãrul este aur, sã-l pãstrezi cu grijã bunã,
restu-i pleavã – las’ s-o ducã vânturile ce-o adunã.
15 – Gura zice,vântul duce,
mult e-amar,puțin e dulce;
din ce vezi și cercetezi,
adevãrul sã-l pãstrezi.
Traian Dorz, din “La izvoarele luminii – 4.000 proverbe versificate și comentate”
