1 -Hristos este Adevãrul…
Numai cunoștința Sa
te ajutã, adevărul, sã-l poți crede și urma,
cãci nu poți s-ajungi a crede adevãrul pânã când
vei ajunge ca sã-i afli cunoștința-n primul rând.
2 – Fiilor, fiți drepți la suflet, adevãrul sã-l iubiți,
apărați-l todeauna, orice-ar fi sã pãtimiți!
Nu descurajați atuncea când minciuna biruiește,
noru-i nor, curând se duce, soarele pe veci lucește.
3 – Pe minciunã, cât trãiești,
nici un ban sã nu plãtești,
dar pe adevãr sã stai
tot avutul sa ți-l dai.
4 – Fiilor, viața toată, nici cu cât e-un fir de pãr,
nu v-abateți niciodatã, nu fugiți de adevãr,
c-adevãrul, țineți minte, fiii mei, e un cãțel
care mușcã totdeauna pe acei ce fug de el.
5 – Nu te supãra de rãul care-l suferi în viațã
pentru c-ai lucrat dreptatea și-ai spus adevãru-n fațã.
E mai bine ca sã suferi de la oameni, cã le-ai spus,
decât, dacã nu l-ai spune, sã fii pedepsit de Sus.
6 – Fiii mei, luați aminte la-nțeleapta mea povațã:
adevãrul, totdeauna, oricui spuneți-l pe fațã,
nu-l ascundeți niciodatã nici de fricã, nici de platã,
nici nu-l spuneți pe la spate ori c-o vorbă supãrată –
cã numai spunându-l bine va fi inima-mpãcatã.
7 – Fiul meu, cât adevãrul fi-ți-va-n inimã și-n gurã,
nu te teme niciodatã de întreaga lumii urã,
cãci oricât, întâi, tu fi-vei pe nedrept târât în vinã,
pân-la urmã, adevãrul te va scoate la luminã;
și pe cât de mândrã-i ziua dup-o noapte de furtunã,
tot așa-i și adevãrul înãlțat dupã minciunã.
Traian Dorz, din „La izvoarele luminii – 4.000 proverbe versificate și comentate”
