din „Dreptarul Învăţăturii Sănătoase” de Traian Dorz
Ce spune Sfânta Scriptură
„Spune-voi numele Tău fraţilor mei; în mijlocul adunării Te voi lăuda” (Ps. 21, 24).
„Lăuda-Te-voi, Doamne, în adunarea mare, întru popor numeros Te voi lăuda” (Ps. 34, 17).
„Iată acum ce este bun şi ce este frumos, decât numai a locui fraţii împreună” (Ps. 132, 1).
„Că unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor” (Matei 18, 20).
„Dacă avem slujbă, să stăruim în slujbă; dacă unul învaţă, să se sârguiască în învăţătură” (Rom. 12, 7).
„Şi aceasta poruncindu-vă, nu vă laud, fiindcă voi vă adunaţi nu spre mai bine, ci spre mai rău” (I Cor. 11, 17).
„Când vă adunaţi împreună, fiecare din voi are psalm, are învăţătură, are descoperire, are limbă, are tălmăcire: toate spre zidire să se facă” (I Cor. 14, 26).
„Ca în toate Bisericile sfinţilor, femeile voastre să tacă în biserică, căci lor nu le este îngăduit să vorbească, ci să se supună, precum zice şi Legea” (I Cor. 14, 34).
„Cuvântul lui Hristos să locuiască întru voi cu bogăţie. Învăţaţi-vă şi povăţuiţi-vă între voi cu toată înţelepciunea. Cântaţi în inimile voastre lui Dumnezeu, mulţumindu-I în psalmi, în laude şi în cântări duhovniceşti” (Col. 3, 16).
„Vorba voastră să fie totdeauna plăcută, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia” (Col. 4, 6).
„Fără să părăsim Biserica noastră, precum le este obiceiul unora… Căci dacă păcătuim cu voia noastră după ce am luat cunoştinţă de adevăr, nu mai rămâne pentru păcate nici o jertfă, ci o înfricoşată aşteptarea a Judecăţii şi iuţimea focului care va mistui pe cei potrivnici” (Evrei 10, 25-27).
Ce spun Sfinţii Părinţi
„Mare lucru este adunarea la un loc a celor credincioşi, căci ea lucrează aprinderea dragostei şi din ea se nasc toate bunurile. Căci nu este nici un bun care să nu vină de la dragostea din Hristos”. Sf. Ioan Gură de Aur – Omilia 19, Evrei
„Adunările creştine se ţin Duminica, deoarece aceasta este prima zi când Dumnezeu, după ce transformase întunericul şi materia, a creat lumina. Apoi pentru că în această zi (Duminica) Iisus Hristos Mântuitorul nostru S-a sculat din morţi”. Sf. Iustin Martirul
„Căci precum fier pe fier se ascute şi lemn pe lemn se aprinde, tot aşa, adunându-ne la un loc, noi sporim între noi dragostea de Dumnezeu şi de oameni”. Sf. Ioan Gură de Aur
„Adunaţi-vă des pentru a căuta cele de folos sufletelor voastre, că nu vă va fi de nici un folos tot timpul credinţei voastre dacă nu veţi fi găsiţi desăvârşiţi în timpul cel din urmă. Căci în zilele din urmă se vor înmulţi profeţii mincinoşi şi falşi şi cei ce strică. Şi se vor schimba oile în lupi şi dragostea se va schimba în ură. Sporind fărădelegea, se vor urî unii pe alţii şi se vor prigoni şi se vor vinde şi atunci se va arăta înşelătorul lumii, prefăcându-se în fiu al lui Dumnezeu… atunci se vor sminti mulţi… Iar cei ce vor stărui în credinţă vor fi mântuiţi de Însuşi Cel ce va veni… Şi atunci se vor arăta cele trei semne ale adevărului: deschiderea cerurilor, glasul trâmbiţei şi, al treilea, învierea morţilor, dar nu a tuturor, ci numai a sfinţilor Lui…” Învăţătura celor Doisprezece Apostoli, 16, 2-8
„Când vă adunaţi, întăriţi-vă şi fiţi supuşi şi smeriţi, lepădând mândria. Că e mai bine pentru voi să fiţi găsiţi mici, dar curaţi în turma lui Hristos, decât lăudăroşi şi să fiţi aruncaţi afară.” Sf. Clement Romanul
„Adunaţi-vă totdeauna cu toţii ca într-un templu al lui Dumnezeu în jurul Unuia Care este Domnul Iisus Hristos.” Sf. Ignatie
„În adunare preţuiţi tăcerea, căci luptele înfrânării lăuntrice sunt mai uşoare decât luptele din afară ale vorbirilor.” Sf. Isaac Sirul
„Dacă cu adevărat suntem fraţi şi dacă cu adevărat ne ajutăm unii pe alţii, atunci desigur că la aceasta ne vom aduna totdeauna cu toţii. Adunarea ne va aduce la apropierea şi prietenia folositoare şi prin aceasta vom împiedica pe acelea care ne duc la Gheenă.” Sf. Ioan Gură de Aur – Omilia Tesaloniceni
Ce spune Părintele Iosif
Fraţii mei, adunările noastre sunt clădite şi trebuie să fie clădite pe scumpa făgăduinţă: unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.
Adunarea Oastei Domnului este o strângere în numele Domnului Iisus, o strângere în jurul Crucii Lui, o strângere de suflete care Îl cheamă pe Domnul în mijlocul lor.
Fraţii mei, eu vă rog cu lacrimi în ochi să nu vă mai plângeţi că nu puteţi face adunarea fără om. Clipă de clipă să vă aduceţi aminte că numai fără de Hristos nu putem face nimic.
Fraţii mei, eu aştept să trăiţi cu toţii dulcea făgăduinţă a Domnului Iisus din Evanghelia de la Matei 18, 20. Să aveţi această făgăduinţă peste tot şi în toate adunările Oastei Domnului.
Învăţaţi-vă să vă strângeţi la un loc în numele Domnului Iisus, să vă rugaţi cu foc, să cântaţi cu foc, să plângeţi cu foc, să vă iubiţi cu foc. Atunci va fi cu adevărat în voi şi între voi Iisus Hristos şi Duhul Sfânt.
Învăţaţi-vă a vă încrede cât mai mult în Domnul – şi tot mai puţin în om. Căci omul este muritor şi schimbător, azi vine şi mâine se duce. Azi iubeşte Oastea, mâine o părăseşte. Azi e cu fraţii, mâine împotriva lor. Dar Domnul rămâne cu noi în veac.
Fraţii mei, fiţi tari în făgăduinţa de la Matei 18, 20. Căci va veni vremea când nu veţi mai putea face decât astfel de adunări, de doi-trei. Adunarea celor doi-trei este adunarea pe care nimeni nu o va putea lua de la noi. Nici lumea, nici iadul.
Dar aveţi grijă, fraţii mei, să nu pierdeţi dintre voi duhul dragostei, al smereniei, al curăţiei şi al lacrimilor. Şi să nu vină între voi duhuri străine, duhuri sectare, duhuri de certuri şi de dezbinări, care să nimicească pacea şi unitatea dintre voi. Acela prin care vor veni astfel de sminteli ar fi mai bine pentru el să-şi lege o piatră de moară de gât şi să se arunce în mare. Căci păcatul sinuciderii ar fi mai uşor pentru un astfel de om decât păcatul dezbinării şi tulburării unei adunări a lui Dumnezeu.
De aceea, oricine intră în Oastea Domnului trebuie:
Să se socotească în faţa lui Dumnezeu ca fiu şi membru viu şi răspunzător faţă de adunarea frăţească, faţă de ascultarea pe care o datorează Oastei Domnului.
Să facă totul pentru a nu lipsi niciodată de la adunările frăţeşti.
La adunare, stând pe cât este posibil separat fraţii şi separat surorile, tot timpul să se simtă, ca în faţa Domnului, ascultând cu evlavie Cuvântul, înălţând cu lacrimi şi cu foc rugăciunile şi cântând cu toată inima cântările spre slava lui Dumnezeu.
Să-i caute pe cei nou-veniţi sau pe cei mai slabi şi mai bătrâni, spre a-i ajuta şi a-i apropia cu căldură de Domnul şi de adunare.
Atât fraţii, dar mai ales surorile, să fie îmbrăcaţi cuviincios totdeauna – dar la biserică şi la adunare nimeni să nu fie îmbrăcat necuviincios, spre a nu da prilej de sminteală nimănui şi spre a nu nesocoti nici unul din Cuvintele Domnului care ne porunceşte aceasta.
Să nu întârzie la venire şi nici să nu se grăbească la plecarea de la biserică şi adunare, când nu este forţat la aceasta de împrejurări din afară. Ci tot timpul rânduit bisericii şi adunării să-l petreacă folositor şi evlavios în ascultare şi în rugăciune.
Nici un frate să nu considere adunarea Domnului ca şi cum ar fi proprietatea sa, purtându-se ca un Diotref care face ce vrea el, fără a ţine seama şi de ceilalţi fraţi. Adunarea trebuie să aibă cel puţin trei fraţi lucrători care să fie uniţi în tot ce trebuie să se facă în adunare. Cuvântul să nu fie împiedicat, tinerii să nu fie îndepărtaţi, străinii să nu fie îngăduiţi să tulbure, purtările lumeşti să fie mustrate. Totul să se facă însă cu înţelepciunea iubirii părinteşti şi răspunzătoare.
Adunarea frăţească este rodul Duhului Sfânt şi tot ce se petrece în ea trebuie să fie ţinut sub îndrumarea Sa cea sfântă. Oricine se ridică să ia cuvântul trebuie să facă acest lucru cu toata smerenia şi frica, spre a nu păcătui mânat de firea sa, şi nu de Duhul. Vai de cei ce nimicesc adunarea Domnului! Pe aceia o să-i nimicească mânia lui Dumnezeu.
Cine este nepăsător de adunare nu poate fi un ostaş al Domnului.
Doamne, Duhule Sfinte, Te rugăm, alungă din noi orice îndemn al firii pământeşti şi ajută-ne să umblăm în adunarea Ta călăuziţi numai de îndemnurile Tale şi stăpâniţi numai de puterea Ta. Amin.
Nu-i loc mai sfânt
Nu-i loc mai sfânt decât acela
unde-i Hristos şi-unde-s ai Săi,
acolo-i Duhul Sfânt putere,
acolo-i dragostea văpăi.
Cuvântul Sfânt acolo-i soare,
credinţa-i umblet fericit,
iar părtăşia sfinţitoare
e-avutul cel mai strălucit.
Nu-s stări mai sfinte ca acelea
de pe Taborul luminos,
când e Hristos în toţi ce cântă
şi toţi ce cântă-s în Hristos;
când de Hristos e plin cuvântul
şi-n rugăciune-i plin de El,
atunci şi-afară şi-nlăuntru
Hristos străluce-n orice fel.
Nu-i ceas mai sfânt decât acela
în care-s fraţii adunaţi
şi inimi lângă inimi una
în duh se roagă-ngenuncheaţi;
când rugăciunea lor se-nalţă
scăldată-n lacrimi prin Hristos,
îngerii-s fraţi, iar fraţii-s îngeri,
pământu-i sus, iar ceru-i jos.
Nu-i har mai sfânt decât acela
să fii cu Domnul şi cu-ai Săi
în rugăciune, şi-n cântare,
şi-n lacrimi lângă fraţii tăi.
Oriunde-s ei, fă tot şi du-te,
oricâţi sunt ei, fă tot şi stai,
oricum sunt ei, fă tot şi-i caută,
că unde-s ei e-un colţ de rai.
