- Fiul meu, viața-ntreagă fii cinstit c-o cinste care
nimenea să n-o păteze și nimic să n-o doboare;
cinstea cea adevărată nu-i o marfă ca oricare,
o câștigă cine-i vrednic și-o păstrează cel în stare. - Nu atinge nici cu gândul lucruri care-ți sunt străine,
cugetul cinstit e perna unde te-odihnești mai bine. - Nu te folosi-n necinste de a banului putere,
nu călca-n picioare astfel ce e drept sau ce-i durere. - Când ești necinstit, desigur, poți să cumperi azi în lume,
pentru bani, și rang, și slavă, și dreptate, și renume;
dar dacă pe lumea asta, pentru bani, poți fi-nălțat
este-un Dumnezeu – și-Acela nu se lasă cumpărat.
Iar dacă-ai deschis, cu banul, orice ușă ferecată,
Ușa Cerului, prin mită, n-ai deschide-o niciodată. - Fiica mea, cinstit să-ți fie sufletul ca alba floare,
numa-n cinste-i bucurie fără umbră de-ntristare. - Când ți-e inima cinstită și ți-e cugetul curat,
dormi ca fiul unui rege, chiar în câmp de te-ai culcat;
dar când inima ți-e neagră și ți-e cugetul pătat,
nici în pat la împăratul n-ai să poți dormi-mpăcat. - Nu vorbi de rău pe nimeni, nici cât negru unghia ține,
caută că,-nnegrind pe altul, nu te vei albi pe tine. - Nu făgădui vreodată ce nu poți să faci cinstit,
e mai bun puținul cinstei ca un mult nelegiuit. - Fiul meu, nici cât ar ține vârful acului cel mic,
lucru necinstit în casă tu să nu primești nimic. - Nu-ți păteze conștiința a necinstei neagră pată,
că oricât ar fi de mică, tot se află și s-arată.
Și oricât de mult pe urmă ai spăla-o – ea, curată,
cum ți-a fost mai înainte, n-o să fie niciodată. - Fii cinstit, mai mult ca viața, cinstea ta s-o prețuiești,
mai mult ca grămezi de aur cinstea ta s-o cântărești. - Fiii mei, pe calea vieții, fiți adânc cinstiți mereu
în tot ceea ce-I veți cere sau veți da lui Dumnezeu,
căci El nu Se mulțumește ori cu ce și-n orice fel
nici așa de greu ca omul, nici așa ușor ca el. - Numele cinstit al cuiva e cea mai de preț comoară,
nu i-l întina vreodată și nu-l face de ocară,
căci aceasta-i poate-aduce nimicirea-ntregii vieți,
mulți aleg mai bine moartea decât viața de dispreț.
Traian Dorz, în „La Izvoarele Luminii: 4000 proverbe versificate și comentate”, Editura ‹‹Oastea Domnului›› – Sibiu, 2004
