Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Despre hotărâre şi legământ

Despre hotărâre şi legământ

Despre hotărâre şi legământ

Ce spune Sfânta Scriptură

“Iar dacă nu vă place să slujiţi Domnului, atunci alegeţi-vă acum cui veţi sluji!… Eu însă şi casa mea vom sluji Domnului, că Sfânt este” (Iosua 24, 15).

“Şi a încheiat… legământ între Domnul şi între rege şi popor, că acesta să fie poporul Domnului” (II Împ. 11, 17).

“Adunaţi-I Lui pe cuvioşii Lui, pe cei ce au făcut legământ cu El pentru jertfe” (Ps. 49, 6).

“Împlineşte Celui Prea Înalt făgăduinţele tale” (Ps. 49, 15).

“Pe călcătorii de lege am urât şi legea Ta am iubit” (Ps. 118, 113).

“Dă-Mi, fiule, inima ta şi ochii tăi să simtă plăcere pentru căile Mele” (Pilde 23, 26).

“Luaţi aminte cu urechile voastre şi mergeţi pe căile Mele. Ascultaţi-Mă pe Mine şi viu va fi sufletul vostru. Voi face cu voi legământ veşnic, dându-vă îndurările Mele cele făgăduite lui David” (Isaia 55, 3).

“Dar iată legământul pe care-l voi încheia cu casa lui Israel după zilele acelea, zice Domnul. Voi pune Legea Mea înăuntrul lor şi pe inimile lor voi scrie şi Eu le voi fi Dumnezeu, iar ei Îmi vor fi popor” (Ier. 31, 33).

“Veniţi şi vă uniţi cu Domnul prin legământ veşnic care nu se va uita” (Ier. 50, 5).

“Acesta este Sângele Meu al Legii celei noi care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor” (Matei 26, 28).

“Şi au făcut nu după cum au nădăjduit, ci s-au dat pe ei înşişi întâi Domnului şi apoi nouă, prin voia lui Dumnezeu” (II Cor. 8, 5).

“Dumnezeu hotărăşte din nou o zi, astăzi… Dacă veţi auziţi astăzi glasul Lui, nu învârtoşaţi inimile voastre”(Evrei 4, 7).

“Şi pentru aceasta El este Mijlocitorul unui nou testament, ca, prin moartea suferită spre răscumpărarea greşelilor de sub întâiul testament, cei chemaţi să ia făgăduinţa moştenirii veşnice” (Evrei 9, 15).

“Acesta este sângele testamentului pe care l-a poruncit vouă Dumnezeu” (Evrei 9, 20).

“Căci v-aţi apropiat… de Iisus, Mijlocitorul noului testament” (Evrei 12, 22-24).

“Iar Dumnezeul Păcii, Cel ce prin sângele unui testament veşnic a sculat din morţi pe Păstorul cel mare al oilor, pe Domnul nostru Iisus, să vă întărească în orice lucru bun” (Evrei 13, 20).

Ce spun Sfinţii Părinţi

“Nimic nu mulţumeşte pe Dumnezeu ca o viaţă bună şi curată, predată în slujba Lui.”
Sf. Ioan Gură de Aur

“Când omul se predă în totul lui Dumnezeu şi nu mai umblă fără de El, atunci Dumnezeu îi descoperă tainele voii Lui în sfinţenie.”
Sf. Macarie cel Mare

“Este lucru mare şi frumos să vorbeşti despre Dumnezeu, dar este şi mai mare şi mai frumos să te predai Lui şi să trăieşti pentru El.”
Sf. Grigore de Nazianz

“Să ne predăm pe noi înşine lui Dumnezeu în întregime, ca să-L primim şi noi pe El Întreg.”
Sf. Maxim Mărturisitorul

“Atunci vei fi şi Tu, Doamne, cu totul al meu, când şi eu voi fi predat Ţie, cu totul al Tău.”
Fericitul Augustin

“Cel ce s-a hotărât pentru Domnul, acela trebuie să nu mai trăiască pentru sine, ci să trăiască cu totul pentru Dumnezeu. Numai acela se va umple de toată plinătatea dumnezeiască şi va vieţui după voia Sa cea sfântă.”
Sf. Maxim Mărturisitorul

“Unde nu este nici o temere de Dumnezeu, acolo nu este nici hotărâre de îndreptare. Şi unde nu este o hotărâre de îndreptare, acolo căinţa este deşartă, fiindcă ea nu aduce nici o roadă. Şi unde nu este roadă adusă lui Dumnezeu, acolo nu este nici mântuire.”
Tertulian – Despre Pocăinţă

“Adu-ţi aminte de greşelile grele ale celor ce-au căzut odinioară, dar s-au întors de la ele printr-o hotărâre sfântă şi s-au pocăit, iar după aceea, de cinstea de care s-au învrednicit ei. Fă şi tu aşa ca şi ei, ia curaj în pocăinţa ta – şi vei avea şi tu cinste ca ei.”
Sf. Isaac Sirul

Ce spune Părintele Iosif

Hotărârea noastră contra păcatelor n-ajunge nimic dacă n am îngenuncheat la picioarele Crucii şi nu stăm mereu cu ea sub darurile ce izvorăsc din Jertfa Crucii.
“Ce este Oastea Domnului?”, p. 72

Oastea Domnului este o mişcare de renaştere duhovnicească, în credinţa şi învăţătura cea dreaptă, în care orice suflet care vine trebuie să pună o hotărâre şi un legământ că o rupe cu viaţa lumească dinainte şi cu trecutul său cel păcătos. Şi să înceapă o viaţă nouă cu Hristos şi pentru El.

Hotărârea şi legământul de predare în slujba Domnului nostru Iisus Hristos constituie hotarul cel mare de la care sufletul se desparte definitiv de Satana şi se uneşte definitiv cu Hristos. Acesta este hotarul de la care omul lasă calea cea largă şi o ia pe calea cea strâmtă ce duce la mântuire. Acesta este hotarul de la care omul moare pentru lume şi pentru păcat şi începe să învieze şi să trăiască cu adevărat pentru Dumnezeu.

Nimeni nu poate apuca cu adevărat pe Calea Crucii lui Hristos până ce nu se hotărăşte mai întâi să o rupă deplin şi pe totdeauna cu căile păcatului.

Cine face legământ de ascultare şi vieţuire cu Hristos şi îşi ţine acest legământ până la moarte, numai acela va primi cununa vieţii din mâna cea străpunsă de cuie a dulcelui nostru Mântuitor şi Răscumpărător, Iisus Hristos. Dar cine se leapădă şi îşi calcă hotărârea şi legământul său, acela va avea parte de lepădare şi de la Hristos.

La picioarele Crucii lui Iisus cel Răstignit să punem şi noi, fiecare, gând de hotărâre şi legământ de a-L urma pe El până la sfârşit. Atunci vom primi din Mâna cea Răsplătitoare cununa vieţii veşnice.

Veniţi să facem o hotărâre şi să punem un legământ de luptă împotriva tuturor relelor din viaţa noastră – şi de slujire cu ascultare de voia lui Dumnezeu până la moartea noastră. Să scoatem toate păcatele din viaţa noastră, din casa noastră şi din ţara noastră. Şi să înstăpânim în locul lor toate virtuţile şi roadele Duhului Sfânt. Aceasta va fi mântuirea noastră, a familiei noastre şi a ţării noastre.

De aceea, oricine intră în Oastea Domnului trebuie:

Să ia în faţa Domnului şi a fraţilor din Oastea Domnului o hotărâre şi să facă un legământ că se leapădă cu totul de felul păcătos şi rău de viaţă de dinainte – şi că se predă cu totul din acea clipă înainte Domnului Iisus Hristos, ca să trăiască pentru El.

Să se hotărască a fi gata totdeauna să asculte şi să urmeze cu supunere şi smerenie Cuvântul Domnului şi al fraţilor, fără a arăta niciodată nici un fel de împotrivire faţă de ceea ce i se cere după voia Domnului şi după învăţătura Oastei Domnului.

După timpul hotărârii, să-şi întărească predarea în slujba Domnului cu legământul unei şi mai depline ascultări. Legământul sincer cu Hristos îi va zidi şi mai tare curăţia şi statornicia în credinţă.

Hotărârea de predare în slujba Domnului trebuie întărită prin legământul sfânt şi veşnic pus în genunchi şi cu lacrimi la picioarele Domnului, cu toată inima şi credinţa de a-L urma pe El.

În zilele de la începutul Oastei Domnului se punea legământul numai la câtva timp după hotărârea intrării în Oaste, timp în care se dovedea că cei care s-au predat Domnului s-au născut din nou cu adevărat şi că ei luptă şi muncesc pentru a trăi în adevăr o viaţă nouă cu Hristos – şi sunt vrednici a fi socotiţi fraţi şi părtaşi la viaţa cu Domnul.

Fie că legământul se face deodată cu hotărârea de predare, fie că se face mai târziu, actul legământului este sfânt şi trebuie privit cu toată seriozitatea şi temerea în faţa lui Dumnezeu, după cum este scris: “Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste să vă apropiaţi…”

Există numai un singur legământ. El nu poate fi nici schimbat, nici înlocuit, cum nu este schimbat legământul lui Dumnezeu, ci rămâne pe totdeauna acelaşi. Noi putem să ni-l reînnoim, din când în când, dar să-l schimbăm nu putem niciodată. Cine şi-l schimbă – şi-l calcă. Şi vai de cel ce-şi calcă legământul său cel unic!

Neascultarea şi netrăirea după voia Domnului sau părăsirea Frăţietăţii Oastei înseamnă călcarea hotărârii şi ruperea legământului făcut cu Domnul. Înseamnă lepădarea de adunare şi căderea din credinţă (Evrei 10, 25-27). Oricine săvârşeşte aceste lucruri este un om de nimic, este un suflet pierdut şi nu mai poate fi un ostaş al Domnului, ci un dezertor din oştirea Lui.

*

Intrarea în Oastea Domnului, adică predarea noastră în slujba lui Hristos Mântuitorul, este clipa naşterii noastre din nou, hotarul de la care o rupem dintr-o dată şi pe totdeauna cu păcatul. Spre a trăi până la moarte pentru Dumnezeu. Acesta este momentul şi hotarul când, din durerea pocăinţei pentru păcatele mele din trecut, se naşte omul meu cel nou, cu un viitor nou. Îngrozit de pierzarea care mă aşteaptă pentru păcatele trecutului meu, cad la Crucea lui Iisus, Cel răstignit pentru aceste păcate ale mele, şi, crezând în Jertfa Lui, Sângele Său mă spală de toate acestea şi mă curăţă în faţa Tatălui Ceresc, făcându-mă un iertat şi înfiat al Său. Din momentul acesta eu mă ridic de la picioarele lui Iisus ca un iertat şi eliberat al Lui. Din clipa când s-a petrecut cu mine această taină sfântă care m-a transformat total în alt om, un om nou, eu am devenit cu adevărat un salvat din lanţurile păcatului, cu care mă ţinea rob Satana, vrăjmaşul lui Hristos şi vrăjmaşul mântuirii mele. De acum şi până în vecii vecilor eu sunt al lui Hristos, răscumpăratul şi ostaşul Lui. Prin aceasta eu intru voluntar în Oastea Domnului Iisus, spre a lupta contra lui Satan, care va încerca mereu să mă robească din nou. Şi pentru a ajuta şi la dezrobirea altora. În clipa hotărârii, eu trebuie să spun această hotărâre a mea cu glas tare, cu mulţumire şi recunoştinţă, în rugăciune, în faţa Domnului şi în faţa tuturor fraţilor, dacă aceasta se petrece în adunare.

După trecerea unui timp suficient spre a se vedea după felul meu de trăire dacă sunt cu adevărat un om nou şi că am roadele Duhului Sfânt în viaţa mea şi că ascult de Dreptarul Învăţăturii Sănătoase – eu mă voi pregăti pentru legământ.

La începutul Oastei aşa era. Legământul frăţesc se punea în mijlocul unei adunări sărbătoreşti, anume pregătită pentru acest scop. La o astfel de adunare pot pune legământul toţi fraţii şi surorile începătoare, care sunt pregătiţi pentru aceasta. E bine ca astfel de adunări de legământ să se ţină pe cât este cu putinţă în biserică. Acolo este locul şi cadrul cel mai înalt şi potrivit pentru actul acesta sfânt care pecetluieşte pentru totdeauna unirea noastră cu Hristos în faţa multor martori, îngeri şi fraţi, după cum este scris: Luptă-te lupta cea bună a credinţei… pentru care ai făcut acea frumoasă mărturisire înaintea multor martori (I Tim. 6, 12).

Este şi mai bine dacă, în ziua legământului, fraţii şi surorile se vor pregăti şi se vor împărtăşi cu Trupul şi Sângele Domnului.

Numai de la această dată sufletul se va socoti ostaş deplin şi membru adevărat al Lucrării Domnului… Un ostaş fără legământ nu poate fi socotit un ostaş deplin. Nici el nu se ştie legat în totul de Domnul decât după depunerea acestui legământ sfânt, după cum un soldat nu se poate socoti de încredere şi devotat ţării decât în clipa când depune jurământul, care este legământul său unic şi definitiv. Un soldat fără jurământ nu este soldat deplin şi ţara nu se poate bizui niciodată pe el. Nici comandantul lui. Tot aşa, un ostaş fără legământ nu este vrednic de încredere în faţa Domnului. Cine se fereşte de legământ nu este cinstit în faţa lui Dumnezeu. Şi Domnul nu Se poate încrede în el (Ioan 2, 24).

Adunarea pentru legământ trebuie pregătită din timp, cât mai cu grijă. Momentul legământului trebuie să fie bine ales, la mijlocul adunării. Atât vorbirile de dinainte, cât şi cele de după legământul frăţesc trebuie să cuprindă adevărurile fericite ale Cuvântului Sfânt, pline de făgăduinţe despre răsplata şi slava ce-i aşteaptă pe cei care vor lupta şi vor birui în Oastea Domnului Iisus. La fel şi cântările, poeziile şi rugăciunile, care vor înfrumuseţa programul acestei adunări.

Astfel sărbătorirea legământului frăţesc va rămânea pe totdeauna neuitată, aşa cum şi trebuie să rămână pentru cei care au avut bucuria de a se uni atunci pe deplin cu Domnul şi Mântuitorul lor Iisus. Iar pentru ceilalţi va fi un prilej de mare şi luminată bucurie duhovnicească.

Doamne Duhule Sfinte, Te rugăm, pecetluieşte cu Harul Tău şi cu puterea Ta legământul nostru hotărât cu Tatăl nostru Cel ceresc, pus prin Jertfa Crucii Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi întărit de pecetea darului Tău cel veşnic şi sfânt. Umple-ne, Duhule Sfinte, de lumină şi putere şi condu-ne cu biruinţă prin toate luptele până la cea din urmă, când vom primi cununa vieţii, la intrarea pe porţile Ierusalimului ceresc. Amin.

Am cu Hristos un legământ

Am cu Hristos un legământ
şi nimeni nu mi-l poate frânge,
născut din plâns, crescut în cânt,
pecetluit în foc şi-n sânge.

Am cu Hristos un legământ
chiar decât sufletul mai sfânt,
un legământ am cu Iisus
chiar decât viaţa mai presus.

Pe nume-l port, pe chip mi-e scris,
în trup îl ard, în duh m-apasă,
el mi-e cuvânt, şi gând, şi vis,
şi-avut, şi dragoste, şi casă.

Nu-i prieten pe pământ să-mi ia
povara lui de peste mine,
cât m-ar iubi şi cât mi-ar vrea,
ea-ncătuşat şi rob mă ţine.

Şi nu-i vrăjmaş, oricât de-avar,
să-mi ia lumina lui din zare,
ea-mi este dor, şi cer, şi far,
şi cinstea mea nemuritoare.

Nimic nu-l poate-ntuneca,
nimic nu-i poate da lumină,
nici chinui, nici mângâia
decât o vină sau ne-vină.

Am cu Hristos un legământ
mai lung decât o veşnicie,
nu-i chin ori har, nici plâns ori cânt
mai greu ori mai uşor să-mi fie.

Ce sfânt e-un legământ

Ce sfânt e-un legământ, că Însuşi
Hristos, cu Sânge, l-a-ntărit
şi l-a pecetluit cu preţul
de Jertfă care l-a sfinţit!

Când omul, lui Hristos jertfeşte
fiinţa şi voinţa sa,
se leagă el de bunăvoie
că-L va sluji şi asculta.

Când omul vine şi-şi supune
fiinţa sa lui Dumnezeu,
ce poate fi mai sfânt ca asta,
mai cutremurător şi greu!

Când pasu-acesta-i sfânt şi unic
cum unică-i fiinţa sa,
ce-ar mai putea să-l facă-n stare
să-l uite sau a şi-l călca?

…Să nu-ţi priveşti cu uşurinţă
cuvântu-n care te-ai legat.
Ţinându-l, eşti prin el un înger,
călcându-l, eşti un blestemat.

O, Dumnezeu Atotputernic
al Veşnicului Legământ,
ajută-ne pe fiecare
să ni-l păstrăm pân-la mormânt.

Traian DorzDreptarul învăţăturii sănătoase, Editura Oastea Domnului, Sibiu.

Author: admin

14 Comentarii

Lasa un comentariu Sterge

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *