În vremea aceea, luând Iisus pe cei doisprezece învăţăcei, a început a le spune lor cele ce erau să I se întâmple Lui: „Iată, ne suim în Ierusalim şi Fiul Omului Se va da arhiereilor şi cărturarilor şi-L vor judeca pe El spre moarte şi-L vor da pe El neamurilor. Şi-L vor batjocori pe El, şi-L vor bate pe El, şi-L vor scuipa pe El, şi-L vor omorî pe El, şi a treia zi va învia”. Şi au venit la El Iacov şi Ioan, fiii lui Zevedei, zicând: „Dă-ne nouă ca să şedem unul de-a dreapta Ta şi unul de-a stânga Ta, întru slava Ta”. Iar Iisus le-a zis lor: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi să beţi paharul pe care Eu îl beau? Şi cu botezul cu care Eu mă botez să vă botezaţi?” Iar ei au zis Lui: „Putem”. Iar Iisus a zis lor: „Paharul pe care Eu îl voi bea, cu adevărat îl veţi bea şi cu botezul cu care Eu Mă botez, vă veţi boteza; iar a şedea de-a dreapta Mea şi de-a stânga Mea, nu este al Meu a da, ci se va da celor pentru care s-a gătit”. Şi auzind cei zece au început a se mânia pe Iacov şi pe Ioan. Iar Iisus, chemându-i pe dânşii la Sine, le-a zis lor: „Ştiţi că cei cărora li se pare că sunt începători ai neamurilor, le stăpânesc pe ele şi cei mai mari ai lor le domnesc pe dânsele. Iar între voi nu trebuie să fie aşa… Care va vrea să fie mai mare între voi să fie vouă slugă. Şi care va vrea să fie între voi întâi să fie tuturor slugă, pentru că şi Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească Lui, ci ca să slujească El şi să-Şi dea sufletul Său răscumpărare pentru mulţi”. (Marcu 10, 32-45)
După cum vedeţi din evanghelie, Iisus vorbea apostolilor Săi despre patimile şi moartea Sa, după care vor urma însă şi învierea şi preamărirea Sa. Dar unii dintre apostoli nu se puteau desprinde de credinţa pe care o avea poporul evreu, că Iisus va înfăptui o împărăţie lumească. Gândul acestei împărăţii mari şi puternice a trezit în cei doi apostoli mândria să ceară locuri de frunte în această împărăţie. Faţă cu mândria lor, Iisus pune smerenia, învăţându-i că Împărăţia Lui va fi Împărăţia smereniei, unde cel mare va trebui să fie sluga tuturor.
Se vede şi în evanghelia aceasta ce ispită grozavă este ispita trufiei. Ani de zile petrecuseră apostolii în jurul Domnului şi totuşi mai trăia în ei răsadul cel blestemat al trufiei.
Despre Împărăţia lui Dumnezeu Iisus a vorbit de multe ori şi în multe chipuri. Înaintea lui Pilat, Iisus a zis: „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta” (Ioan 18, 36). Către apostoli a zis odată: „Iată, Împărăţia lui Dumnezeu înlăuntrul vostru” (în inimile voastre) (Luca 17, 21). Altă dată a zis: „Iată, Împărăţia lui Dumnezeu între voi”. Şi, iarăşi, în „Tatăl nostru” ne-a lăsat să ne rugăm să vie Împărăţia Lui şi pe pământ (Matei 6, 10), adică n-a venit încă.
S-ar părea că este o contrazicere între aceste învăţături, dar nu este. Aceste învăţături stau în legătură strânsă unele cu altele. Iată legătura şi înţelesul lor cel adevărat:
Înaintea lui Pilat, Iisus a vorbit despre Împărăţia cea cerească pe care trebuie s-o dobândim cu faptele şi purtările noastre cele bune. Înaintea apostolilor, Iisus a vorbit despre cum trebuie să înfăptuim Împărăţia lui Dumnezeu şi la noi, pe pământ. Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ e acolo unde domneşte şi stăpâneşte voinţa lui Dumnezeu, iar oamenii trăiesc în supunere şi ascultare de Dumnezeu, adică în dragoste, în pace, în iubire, ca nişte fii ai lui Dumnezeu şi fraţi. În acest înţeles a zis Iisus: „Iată, Împărăţia lui Dumnezeu în mijlocul vostru!”, adică iată, voi puteţi înfăptui şi între voi Împărăţia lui Dumnezeu. Dar această Împărăţie nu poate sosi decât atunci când fiecare creştin o primeşte mai întâi în inima lui, adică atunci când omul lasă pe Domnul să Se facă Împărat, Stăpân şi Poruncitor în inima lui. Când omul se supune întru totul voinţei lui Dumnezeu şi trăieşte în ascultare de El, atunci, de fapt, Împărăţia lui Dumnezeu se află în inima lui. Numai astfel, mai mulţi oameni, care au primit Împărăţia lui Dumnezeu în inimile lor, vor putea înfăptui mai departe şi pe pământ Împărăţia Domnului. În acest înţeles a zis Iisus: „Iată, Împărăţia lui Dumnezeu în inimile voastre!”.
Dar această Împărăţie n-a pătruns în toate inimile; în cele mai multe stăpâneşte „domnul veacului acestuia” (II Cor. 4, 4), diavolul, şi de aceea ne-a lăsat Iisus să ne rugăm, în „Tatăl nostru”, să vie Împărăţia lui Dumnezeu şi la noi pe pământ. Acesta e înţelesul învăţăturilor lui Iisus despre Împărăţia lui Dumnezeu.
Cititorule! Tu te rogi mereu în „Tatăl nostru” să vină Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ, dar eu te întreb: cu ce ajuţi tu să poată veni această Împărăţie? Ia seama că tu te rogi numai din gură pentru Împărăţia lui Dumnezeu, dar cu faptele şi cu păcatele tale stai împotriva ei.
„Iată, Împărăţia lui Dumnezeu înlăuntrul vostru!” a zis Iisus. Ai tu, cititorule, această Împărăţie în inima ta? Când şi eu şi tu, când şi vecinul meu şi al tău, când toţi oamenii vom avea şi vom înfăptui această Împărăţie a lui Dumnezeu în inimile noastre, atunci, şi numai atunci, va sosi Împărăţia lui Dumnezeu şi la noi, pe pământ.
Pr. Iosif Trifa, Tâlcuirea Evangheliilor duminicilor de peste an
