Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home DESPRE ÎNŞELARE ( II )

DESPRE ÎNŞELARE ( II )

DESPRE ÎNŞELARE ( II )

379. Cititorul va găsi în Filocalie, în cuvântul lui Simion Noul Teolog, vorbindu-se despre trei chipuri de rugăciune, în cuvântul lui Nichifor Mohanul şi în scrierea lui Xantopolis – o îndrumare spre introducerea minţii în chip meşteşugit în inimă cu ajutorul respiraţiei fireşti; cu alte cuvinte, despre mecanismul care mijloceşte atingerea rugăciunii minţii. Această învăţătură a Părinţilor i-a încurcat şi îi încurcă pe mulţi cititori, când de fapt nici nu-i nimic care să-i încurce. Îi sfătuim pe fraţii noştri iubiţi să nu caute să descopere în sinea lor acest mecanism, dacă el nu se va descoperi de la sine. şi mulţi voind să-l cunoască prin experienţă, şi-au vătămat plămânii şi nu au ajuns la nici un rezultat. Miezul chestiunii stă în faptul ca să uneşti mintea cu inima în timpul rugăciunii, iar acest lucru îl săvârşeşte darul lui Dumnezeu. Mecanismul amintit este pe deplin înlocuit printr-o negrăbită rostire a rugăciunii, printr-o scurtă pauză după fiecare rugăciune, printr-o respiraţie liniştită şi înceată, prin închiderea minţii în cuvintele rugăciunii. Prin mijlocirea acestor ajutoare, noi putem câştiga uşor luarea aminte într-un anumit grad. Inima începe să consimtă foarte repede la atenţia minţii în vremea rugăciunii. Consimţirea inimii la minte începe să treacă încetul cu încetul la unirea minţii cu inima; şi mecanismul propus de Părinţi, se va descoperi de la sine. Toate mijloacele mecanice, care au un caracter material, sunt propuse de Părinţi cu unicul scop.ca să ajute la atingerea mai uşoară şi mai grabnică a luării aminte în vremea rugăciunii, iar nu ca ceva material. Însuşirea cea mai de căpetenie trebuincioasă rugăciunii este atenţia. Fără luare aminte nu este rugăciunea. Adevărata atenţie harică apare din omorârea inimii faţă de lume. Ajutoarele rămân întotdeauna numai ajutoare. Unirea minţii cu inima este unirea gândurilor duhovniceşti ale minţii cu simţirile duhovniceşti ale inimii.
380. “Trei lucruri ţi se cade să le păzeşti mai înainte de orice lucru, spune Simeon Noul Teolog : lipsa de grijă pentru toate, chiar în cele binecuvântate, iar nu numai în cele nebinecuvântate şi deşarte, sau altfel zis, să te omori faţă de toate – conştiinţa curată în toate în aşa fel încât ea să nu te învinuiască cu totul în nimic. – şi desăvârşita nepătimire, pentru ca gândul tău să nu se încline spre nici un lucru lumesc. Stai cu luare aminte înlăuntrul tău (nu în cap, ci în inimă) “. Odată cu aceasta Sfântul Simeon arată unele metode din afară, care îi amintesc pe unii şi-i abate de la lucrare, iar altora le strâmbă iarăşi lucrarea. Cum însă aceste metode, din pricina lipsei de povăţuitori, pot fi însoţite de urmări care să nu fie bune şi cum, în acelaşi timp, ele nu dau în esenţă, nimic altceva, decât un ajutor din afară pentru lucrarea dinlăuntru, noi le trecem cu vederea. Esenţa lucrării este dobândirea deprinderii de a sta cu mintea în inimă, în această inimă simţită, dar nu în chip simţit. Trebuie coborâtă mintea din cap în inimă şi aşezată acolo sau, cum a spus cineva din stareţi, să unim mintea cu inima. Cum putem ajunge aici ? Caută şi vei afla. Mai lesne putem ajunge prin umblarea înaintea Domnului şi osteneala rugăciunii şi îndeosebi prin mergerea la biserică. Dar trebuie să ţinem minte, că din partea noastră nu vine decât osteneala, iar însăşi lucrarea, adică unirea minţii cu inima, este darul harului, care se dă când şi cum vrea Domnul. Pilda cea mai bună este Maxim Cavsocalivitul.
381. Să nu te rătăceşti, să nu te opreşti la unele metode din afară, în vremea rugăciunii lui Iisus, cea care o faci cu mintea. Pentru unii, ele sunt de trebuinţă, dar pentru dumneata nu-ţi mai este de trebuinţă. A trecut vremea lor. Locul inimii, despre care se vorbeşte acolo, tu fără îndoială, îl ştii. De celelalte nu te atinge. Lucrarea lui Dumnezeu e simplă, rugăciunea este vorbirea fiilor cu Tatăl lor, fără nici un fel de adăugiri. Domnul să te înţelepţească pentru mântuire. Cine n-a găsit încă drumul înlăuntrul său, pentru aceasta, umblarea în pelerinaj pe la locurile sfinte, îi este de ajutor, dar cine 1la găsit, pentru acela, ele sunt dăunătoare, fiindcă îl scot din centru în afară. Dumneata săvârşeşte-te, acum în petrecerea lăuntrică, iar pe cea din afară las-o.
382. Pentru cel ce a primit şi şi-a însuşit o nenorocită prejudecată împotriva rugăciunii lui Iisus, fără să fie câtuşi de puţin familiarizat cu ea printr-o exercitare dreaptă îndelungată, ar fi mult mai prudent, mult mai ferit de primejdii să se păzească de judecarea ei, să-şi recunoască o totală necunoştinţă cu privire la această sfinţită nevoinţă, decât să-şi ia obligaţia unei predici împotriva îndeletnicirii cu rugăciunea lui Iisus, decât să spună sus şi tare, că această rugăciune a tot sfântă, slujeşte drept pricină înşelării drăceşti şi pierzării sufleteşti. Pentru prevenirea lor, găsesc necesar să spun, că hula împotriva rugăciunii ce cuprinde numele lui Iisus, că atribuirea unei lucrări vătămătoare acestui nume este deopotrivă cu hula pe care au rostit-o fariseii împotriva minunilor săvârşite de Domnul. Lucrarea intelectuală a unui ignorant hulitor de Dumnezeu, îndreptată împotriva rugăciunii lui Iisus, are întreg caracterul unei lucrări intelectuale făcute de un eretic.
383. Dumneata citeşti Filocalia. E bine. Vezi, ca nu cumva să te încurci în cuvintele lui Ignatie şi Calist, Grigorie Sinaitul şi Nichifor. Caută, poate vei afla la cineva viaţa Sfântului Paisie de la Neamţ. Acolo se cuprind predosloviile la unele cuvinte din Filocalie, alcătuite de stareţul Vasile. Aceste cuvinte limpezesc mult însemnătatea mecanismului în facerea rugăciunii lui Iisus. Ele îţi vor ajuta şi dumitale să înţelegi toate aşa cum se cuvine. Eu ţi-am mai amintit, că pentru dumneata nu e nevoie de acel mecanism. Ceea ce aceasta poate da, dumneata ai deja, lucrarea în care ai fost chemat. Să nu ajungi la cugetarea nedreaptă, că lucrarea rugăciunii dumitale de acum s-a curmat. Creşterea rugăciunii nu are sfârşit. Dacă se opreşte această creştere, înseamnă că se opreşte viaţa. Să te ferească Dumnezeu şi să te miluiască ! De se poate oare ieşi din starea cuvenită, iar în schimbul stării însăşi, să-ţi îngădui numai amintirea ei, apoi de aceasta Doamne păzeşte ! Simţi răspândirea gândurilor : fereşte-te ! Aceasta este foarte primejdioasă. Vrăjmaşul vrea să te mâne într-o vizuină şi acolo să te omoare. Gândurile încep să rătăcească din pricina micşorării în ce priveşte frica şi din pricina răcirii inimii. Iar răcirea inimii are multe pricini. Principala, este mulţumirea de sine şi părerea de sine. Acestea sunt foarte înrudite cu dumneata. Caută de te păzeşte şi grăbeşte-te să-ţi recapeţi frica lui Dumnezeu şi să-ţi încălzeşti inima.
384. Toate scrierile Părinţilor greci sunt vrednice de o adâncă cinste pentru darul şi pentru înţelegerea duhovnicească, care trăieşte în ele şi respiră din ele din belşug; dar ele sunt scrieri. Scrierile Părinţilor ruşi, după deosebita limpezime şi simplitate cu care sunt expuse, după marea apropiere de noi cu privire la vreme, sunt mai accesibile nouă decât scrierile luminătorilor greci. Mai ales, scrierile stareţului Vasile, este cu putinţă şi trebuie să fie recunoscute drept cartea cea dintâi către care este de trebuinţă să se îndrepte în vremea noastră, cel ce vrea să se ocupe cu succes de rugăciunea lui Iisus. Tocmai aici stă însemnătatea ei. Stareţul şi-a numit scrierile Predoslovii, Înainte Cuvântări, sau astfel de scrieri care să te pregătească spre citirea Părinţilor greci.
385. Nu fără temei stările sufleteşti ale călugărilor, care respingând îndeletnicirea cu rugăciunea lui Iisus şi în genere, lucrarea minţii, se mulţumesc numai cu rugăciunea cea din afară, adică, cu participarea regulată la slujbele bisericeşti şi cu regulata îndeplinire a pravilei din chilie, care alcătuită numai din cântări de psalmi şi din rugăciuni verbale, spuse cu gura în auz. – nu fără temei – zic, stările sufleteşti ale unor astfel de călugări sunt puse în rândul înşelărilor de sine, în rândul amăgirilor. Ele nu pot scăpa de “părere”, cum o lămureşte aceasta Stareţul Vasilie, de care am amintit, în predoslovia de la cartea Sfântului Grigorie Sinaitul, bizuindu-se mai ales pe scrierile prea cuvioşilor, ale acestui Grigorie şi ale lui Simeon Noul Teolog. Semnul “părerii” furişate se dă pe faţă în nevoitori atunci când ei cred că duc o viaţă cu luare aminte şi când deseori din mândrie îi dispreţuiesc pe alţii. Rugăciunea făcută cu gura şi în auz, numai atunci este aducătoare de roadă, când este întovărăşită de luarea aminte, ceea ce se întâmplă foarte rar, pentru că noi învăţăm să fim cu luare aminte îndeosebi prin rugăciunea lui Iisus

Sbornicul. Culegere despre rugăciunea lui Iisus

Editura: Renasterea

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!