Oastea Domnului

Despre legământ şi rugăciune

Citind și luând seama la acest titlu, ne aducem aminte de sfântul legãmânt pe care l-a încheiat Bunul Dumnezeu cu omul prima datã, cu Adam, zicând: „Din toți pomii grãdinii poți sã mãnânci! Dar din pomul cunoștinței binelui și rãului sã nu mãnânci, cãci în clipa în care vei mânca, vei muri negreșit” (Fac 2,17). Iar altã datã, a mai fãcut legãmânt cu Noe, când a întins curcubeul pe firnamentul cerului, zicând: „Iatã, închei legãmântul Meu cu voi și cu urmașii voștri dupã voi, cum cã nu voi mai pierde tot trupul cu apele potopului ca sã pustiesc pãmântul” (Fac 9,9)…

Iar alt legãmânt ne vine de la bunul Dumnezeu prin Pãrintele Iosif, legãmânt despre care, în timpurile de azi, se vorbește foarte puțin, chiar dacã este foarte important. Multe persoane participã de ani de zile prin adunãri și chiar țin cuvântãri, fãrã sã aibã legãmânt; cu acești oameni, dușmanul omenirii noastre se joacã cum vrea el, cã ei își zic: Iacã, deocamdatã, mai pot face cutare lucruri, cã doar n-am, deocamdatã, niciun legãmânt. Tu, care tot amâi acest legãmânt, gândește-te cã ești plecat pe un drum departe, peste câmpuri și peste vãi și ești cu mâna goalã, nu ai nimic în mânã cu care sã te aperi. Sã zicem cã te înconjoarã o haitã de câini sau fiare sãlbatice sau un dușman care vrea sã te atace sau mai gândește-te cã, mergând la drum lung, toiagul îți ia cel puțin cincizeci la sutã din obosealã. Tot cam în felul acesta este și legãmântul în familia noastrã ostãșeascã: când îți vine o ispitã te sprijinești pe legãmânt ca pe un toiag, zicându-ți în sinea ta: „Stai, cã nu mai pot sã fac acest lucru, cã doar am depus legãmânt cu bunul Dumnezeu”. Iar alții, gândind în felul acesta, sunt cei care cred cã pot fi și cu Dumnezeu și cu lumea.

Cât despre rugãciune, putem spune fãrã sã greșim cã și ea este lãsatã la voia întâmplãrii. Și aici sunt mulți cu multe pãreri. Ei zic sã nu fie mai multe cuvinte în rugãciune, cã nu au rost, și se mulțumesc doar cu o cruce fãcutã degrabã, la întâmplare. Eu am observat cã nici chiar o sfântã cruce nu o poți face fãrã ispitã, iar alții, simțind lucrul acesta, nu se mai roagã deloc. Alții spun cã dacã Dumnezeu le știe pe toate, apãi noi ce rost mai are sã ne mai rugãm, cã doar El ne știe necazurile noastre, mai înainte ca noi sã I le mãrturisim. Și într-un caz și în celãlalt, putem vedea cã este lucrul diavolului. Dar mai zic unii cã sunt tulburaþi în timpul rugãciunii și nu mai are rost sã se mai roage, pentru cã rugãciunea tulburatã nu este primitã în ceruri. Dar toți Sfinții Pãrinți ne învațã sã nu luãm seama la asemenea șoapte și sã ne rugãm cum putem, ca sã ajungem sã ne rugãm cum trebuie.

Și, pe scurt, sã vedem pentru ce trebuie sã ne rugãm:

(1) Ne rugãm sã nu fim asemenea smochinului cel neroditor, ca, venind Stãpânul, sã gãseascã la noi numai frunze.

(2) Ne mai rugãm apoi sã nu fim oaia cea pierdutã, ci sã fim mereu în mijlocul turmei, ocrotiți de Bunul Dumnezeu prin rugãciune.

(3) Ne mai rugãm apoi ca sã nu fim noi aceia despre care a zis Mântuitorul: „Nu pentru ei Mã rog, Tatã”.

(4) Ne mai rugãm apoi sã nu fim asemenea fiului cel risipitor.

(5) Și ne mai rugãm și pentru faptul cã duhul necurat zice, negãsindu-și odihnã: „Mã voi întoarce în casa din care am ieșit”.

Despre folosul rugãciunii aș putea sã dau zeci și chiar sute de exemple din Sfânta Scripturã, care ne aratã roade multe și bogate primite prin sfinte rugãciuni, pentru care zicem și noi, nevrednicii, robii Sãi:

„Doamne Dumnezeul nostru, Care pururea priveghezi asupra vieii noastre, Te rugãm, Doamne, sã nu iei în seamã neputințele noastre și slabele noastre puteri. Și sã ne mângâi cu mila Ta cea dulce și sã ne ai în vedere, pentru cã suntem copiii Tãi, și noi în mâinile Tale ne punem toatã nãdejdea noastrã. Te rugãm, Doamne, iartã-ne toate pãcatele noastre din timpurile trecute. Și Te rugãm, Doamne, ca, pe viitor, de va mai veni vreun nefericit ceas în care, din slabiciune sau neputințã, s-ar întâmpla sã mai cãdem, atunci, mai mult ca totdeauna, sã ne stai alãturi și sã ne întinzi dumnezeieștile Tale brațe, cãci toatã nãdejdea noastrã este numai la Tine, Doamne. Amin”.

Gheorghe USCATU

1 Comment

  • Bălan Mihai 10 decembrie 2020

    Slăvit să fie Domnul! AJUTĂNE Doamne să ne ținem legămîntul……..!

Lasă un răspuns