Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Despre mersul la biserică

Despre mersul la biserică

Despre mersul la biserică

Omul, dacă doreşte să guste din credincioşia adevărată, trebuie să-şi rânduiască viaţa potrivit învăţăturilor pe care ni le-a lăsat Domnul nostru Iisus Hristos şi, totodată, să împlinească toate îndemnurile şi povăţuirile Sfintei noastre Biserici.

Una dintre cele mai de seamă porunci ale Bisericii este aceea care ne îndeamnă, iubite cititorule, să mergem Duminica şi în zilele de sărbătoare la biserică, luând parte la slujba bisericească, având simţământul că nu am venit să ascultăm o slujbă, ci efectiv să slujim împreună cu preacucernicii părinţi. Mai mult, Domnul aşteaptă de la noi să devenim Biserică Sfântă, pe care El o iubeşte şi despre mădularele căreia a zis: „Voi locui în ei… şi voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu” (II Cor 6,16).

Sfinţii Părinţi ai Bisericii, adunaţi în Sinodul al VI-lea Ecumenic, au hotărât, prin canonul 80, ca „acela care nu ar veni la Sfânta biserică niciodată, timp de trei săptămâni, să se afurisească”, dând dezlegare numai pentru cei bolnavi şi neputincioşi sau pentru cei care sunt împiedicaţi de locurile lor de muncă.

Sfântul proroc David zice: „Fericiţi sunt cei ce locuiesc în casa Ta… Că mai bună este o zi în curţile Tale decât mii…” (Ps 83, 5, 11). Sunt însă unii creştini care spun: „Dumnezeu este pretutindeni, deci mă pot ruga şi acasă; de ce să mai merg la biserică?” Este drept că Dumnezeu este pretutindeni şi că, oriunde ne-am ruga, El ne aude şi ne vede, dar, dacă cercetăm Sfintele Scripturi, observăm că rugăciunea trebuie să o facem mai ales în biserică.

Astfel, citim că Noe, după ce a fost izbăvit din potop, a zidit un altar Domnului (Fac 8, 20). Patriarhul Iacob, în câmpia Luz, unde i S-a arătat Dumnezeu, a zidit un altar şi a numit locul acela Betel, adică „Casa lui Dumnezeu” (Fac 35, 1-15). Dumnezeu a poruncit lui Moise: „Să-Mi faci locaş sfânt şi voi locui în mijlocul lor” (Ieşirea 25, 8). Solomon, la rândul lui, a zidit templul din Ierusalim, şi, la rugăciunea sa către Dumnezeu pentru a-l sfinţi, i s-a răspuns: „Am auzit rugăciunea ta şi cererea ta… şi ţi-am îndeplinit toate; am sfinţit templul pe care l-ai zidit ca să petreacă numele Meu acolo în veci şi vor fi ochii şi inima Mea acolo în toate zilele” (III Regi, 9, 3). Mântuitorul Hristos propovăduieşte adesea în sinagogă (biserică), învaţă că aceste locaşuri sunt casa lui Dumnezeu şi izgoneşte cu biciul pe cei care le batjocoresc (Mt 21, 12-13). Mai apoi, Sfinţii Apostoli au zidit biserici. Le-au sfinţit şi s-au rugat în ele.

După acest frumos nor de mărturii (Evr 12, 1), se cuvine să ne mai întrebăm: Unde poate omul să găsească o terapie sufletească şi trupească mai adecvată decât în prezenţa celor Şapte Sfinte Taine ale Bisericii, prin care se revarsă harul dumnezeiesc? Unde poate să se roage în liniştea cea mai desăvârşită decât în locaşul în care toată suflarea se roagă ca toată grija cea lumească să fie lepădată? Pacea hristică care domneşte acolo, cântările stranei (veritabile trepte către cer), tovărăşia liniştită a Maicii Domnului şi a sfinţilor, pereţii bisericii care sunt îmbibaţi de rugăciunile moşilor şi strămoşilor noştri, mirosul tămâii care simbolizează rugăciunile sfinţilor, comuniunea cu fraţii tăi de credinţă care se roagă într-un duh cu tine, toate acestea înrâuresc sufletul şi-l leagă mai trainic şi mai tainic de Dumnezeu în Treime, Căruia te rogi.

Astfel, numai prin frecventarea deasă a bisericii (să ne dăm silinţa mai ales în Marele Post, care ne stă în faţă), vom conştientiza că suntem chemaţi să devenim şi noi Biserică alcătuită din MINŢI şi INIMI, adică veritabile pietre şi cărămizi vii aşezate de Capul Bisericii – Iisus Hristos exact la locul lor, aşa cum fiecare cărămidă îşi are rostul ei în construcţia unei biserici.

Dacă nu mergem la biserică, furăm ziua care Dumnezeu a oprit-o pentru El: „Şapte zile are săptămâna şi Dumnezeu ne-a dat nouă şase, fără să-Şi dea Lui mai mult şi nouă mai puţin, sau să le împartă măcar pe jumătate – ci ţie, frate creştine, ţi-a dat şase şi El a oprit una singură, şi nu te înduri nici în această zi să te opreşti de la cele de rând, ci, ca cel ce fură chiar lucrurile sfinte, îndrăzneşti şi tu să răpeşti această zi, care este una sfântă şi orânduită pentru ascultarea învăţăturilor sufleteşti, ca să o întrebuinţezi pentru grijile obişnuite. Dar ce vorbesc de o zi întreagă? Ci, măcar două ceasuri dă-le Domnului, Duminica şi sărbătoarea” (Sf. Ioan Gură de Aur).

Radu ROMÎNAŞU

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *