Ce spune Sfânta Scriptură
„Încinge-te cu sabia ta peste coapsa ta, puternice” (Ps. 44, 4).
„Binecuvântat este Domnul Dumnezeu meu, Cel ce învaţă mâinile mele la luptă şi degetele mele la război” (Ps. 143, 1).
„Pe zidurile tale, Ierusalime, Eu pun străjeri care nici zi, nici noapte nu vor tăcea!” (Isaia 62, 6).
„Să nu te temi de dânşii, căci Eu sunt cu tine ca să te izbăvesc, zice Domnul” (Ier. 1, 8 ).
„Şi dacă trâmbiţa va da un sunet nelămurit, cine se va pregăti de război?” (I Cor. 14, 8 ).
„Din afară lupte, dinlăuntru temeri” (II Cor. 7, 5).
„Îmbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului.
Pentru aceea luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotrivă în ziua cea rea şi, toate biruindu-le, să rămâneţi în picioare” (Efes. 6, 11; 13).
„Ducând aceeaşi luptă pe care aţi văzut-o la mine” (Filip. 1, 30).
„Căci voiesc ca voi să ştiţi cât de mare luptă am pentru voi” (Col. 2, 1).
„Să grăim în faţa voastră, cu multă luptă, Evanghelia lui Dumnezeu” (I Tes. 2, 2).
„Această poruncă îţi încredinţez, …să te lupţi lupta cea bună” (I Tim. 1, 18 ).
„Luptă-te lupta cea bună a credinţei, cucereşte viaţa veşnică la care ai fost chemat şi pentru care ai dat bună mărturie înaintea multor martori” (I Tim. 6, 12).
„Suferă împreună cu mine ca un bun ostaş al lui Hristos Iisus. Nici un ostaş nu se încurcă în treburile vieţii, ca să fie pe plac celui care strânge oaste” (II Tim. 2, 3-4).
„Tu fii treaz în toate, suferă răul, fă lucru de evanghelist, slujba ta fă-o deplin!” (II Tim. 4, 5).
„Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, credinţa am păzit. De acum mi s-a gătit cununa dreptăţii, pe care Domnul îmi va da-o în ziua aceea, El, Dreptul Judecător, şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce au iubit arătarea Lui” (II Tim. 4, 7).
„În lupta voastră cu păcatului nu v-aţi împotrivit încă până la sânge” (Evrei 12, 4);
„Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită, căruia staţi împotrivă tari în credinţă, ştiind că aceleaşi suferinţe îndură şi fraţii voştri în lume” (I Petru 5, 8-9).
Ce spun Sfinţii Părinţi
„Deci să ştiţi, fraţilor, că tot timpul vieţii noastre pe pământ este timp de luptă. Mii de patimi ne atacă, pe care trebuie să le biruim, ca să nu cădem în cursa lor… astfel noi suntem ostaşi şi luptători.”
Sf. Ioan Gură de Aur – Omilia Tesaloniceni
„Noi trebuie să fim pururea înarmaţi pentru luptă, căci mare este în contra noastră, spre pildă, războiul cel purtat de limbă, cel purtat de ochi, cel purtat de felurite pofte. Acest război trebuie să-l cucerim.
Ca un ostaş viteaz deci, pururea să stai gata de luptă. Cum te va chema trâmbiţa privegherii, iute pregăteşte-te de luptă şi biruieşte.
Noi trebuie să ne vărsăm sângele pentru Hristos cu atâta bunăvoinţă cum ar vărsa cineva apă. Şi cu atâta uşurinţă să ne dezbrăcăm de trup cu câtă ne dezbrăcăm de haine… Noi, care suntem ostaşii lui Hristos.
Toată viaţa noastră să o socotim timp de luptă şi niciodată să nu căutăm odihnă. Niciodată pătimind să nu ne supărăm… Va veni şi timpul odihnei. Trebuie acum prin scârbe şi necazuri să dobândim această odihnă.”
Sf. Ioan Gură de Aur – Omilia Evrei
„Ostaşul atunci se arată strălucit înaintea împăratului său, când poartă răni pe trupul lui. Tot aşa şi noi înaintea lui Hristos.”
Sf. Ioan Gură de Aur – Omilia Tesaloniceni
„Căutaţi să plăceţi Celui în a Cărui Oaste sunteţi, de la Care şi plata o primiţi. Să nu fie găsit careva dezertor…”
Sf. Ignatie Teoforul
„Tu, pe care Oştirea Cerească te-a înrolat în tabăra ei spirituală, prin virtuţi păstrează nestricată şi întreagă învăţătura primită. Roagă-te şi citeşte în mod regulat. În felul acesta tu vorbeşti cu Dumnezeu şi El cu tine. El să te formeze, El să te înveţe în duhul învăţăturilor Sale…”
Sf. Ciprian
Ce spune Părintele Iosif
Numirea noastră de ostaşi ai Domnului este pe baza Sfintei Scripturi şi a Sfintei Tradiţii. Atât Sfânta Scriptură, cât şi Sfinţii Părinţi îi numesc pe credincioşii adevăraţi ai lui Hristos ostaşi ai Domnului. Noi vom rămânea până la sfârşitul vieţii noastre cu acest preafrumos şi mult-spunător nume de ostaşi ai Domnului.
Foaia „Oastea Domnului”, nr. 18/1930
Oastea Domnului este aflarea şi vestirea lui Iisus cel Răstignit.
Oastea Domnului este o mişcare de renaştere sufletească… pentru a înţărca răul de la izvor şi a porni binele şi îndreptarea tot de la Izvorul puterii şi al îndreptării Care este Iisus Mântuitorul.
Oastea Domnului este o inspiraţie şi o creaţie spirituală care vine de-a dreptul şi pe de-a-ntregul de la Domnul de Sus. Domnul Singur este Conducătorul acestei oştiri. Toată conducerea Oastei Domnului este a Lui. El Singur o poate duce la biruinţă.
Oastea Domnului pune tot apăsul pe renaşterea cea sufletească, pe trăirea unei vieţi noi cu Hristos, pe adâncirea trăirii sufleteşti în Evanghelia Mântuitorului. Fără acestea, toate regulile, regulamentele şi poruncile sunt numai nişte „sarcini grele de purtat”.
Am tras şi am conturat singur cadrele voluntariatului Oastei Domnului, accentuând însă în toate prilejurile că stau sub controlul Bisericii, sub controlul spiritual al conducerii întregii Biserici, al Sfântului Sinod, pentru că Oastea Domnului a cuprins întreagă întinderea ţării noastre.
Oastea Domnului este un voluntariat duhovnicesc din rândul preoţilor şi laicilor, care s-au înrolat de bunăvoie să-L slujească cu o credinţă vie şi cu o dragoste fierbinte pe Dumnezeu, după învăţătura Bisericii noastre drept-credincioase. Şi aceasta trebuie să rămână pe totdeauna Oastea Domnului: un voluntariat duhovnicesc ce lucrează în cadrul învăţăturilor din Biblie şi din Biserică.
„Ce este Oastea Domnului?”, Ed. „Oastea Domnului”, Sibiu, ed. a VI-a, p. 238
De aceea, oricine intră în Oastea Domnului trebuie:
Să vină nesilit de nimeni, de bunăvoie şi din dragoste pentru Dumnezeu, spre mântuirea sa sufletească şi trupească. Noi trebuie să-i chemăm cu dragoste pe toţi – dar să nu silim cu forţa pe nimeni să facă acest lucru, dacă nu vrea.
Orice suflet care doreşte să intre în Oastea Domnului trebuie să se nască din nou – din Cuvântul şi Duhul Sfânt – ca să devină o făptură nouă în Domnul. Fără naşterea din nou, nimeni nu poate face parte din Oastea Domnului. Cei nenăscuţi din nou sunt fireşti, lumeşti, trupeşti – şi astfel de suflete vor face numai tulburări, sminteli şi stricăciune în Lucrarea Domnului, spre pierzarea lor şi a celor care i-au băgat în staulul Său!
Un adevărat ostaş al Domnului se va supune, din dragoste şi smerenie, tuturor învăţăturilor sănătoase din Biserică şi din Adunarea Frăţească, purtând cu cinste numele de ostaş al Domnului şi fiu al Bisericii vii, apărând cu fapta şi cuvântul numele şi unitatea acestora.
Îşi va da toate silinţele să ţină întocmai toate învăţăturile din cartea aceasta, potrivit Sfintei Scripturi şi Sfintei Tradiţii, cinstind memoria Părintelui Iosif şi însuşindu-şi învăţăturile şi îndemnurile din cărţile şi din pildele sale, fiind deplin încredinţat că numai aşa va împlini cu adevărat voia lui Dumnezeu.
Pentru că Oastea Domnului este o mişcare de renaştere sufletească activă în Biserica noastră, oricine face parte din ea trebuie să ducă o viaţă de luptă şi lucrare vie pentru Hristos, trăind în chip evanghelic şi curat, atât înăuntru, cât şi în afară, voia Domnului şi învăţând neîncetat şi pe alţii să trăiască astfel, fiind mai întâi un exemplu el însuşi în împlinirea tuturor datoriilor creştineşti.
Oricine se abate de la învăţăturile Oastei şi ale Bisericii, părăsindu-şi Frăţietatea sa şi alipindu-se de alte adunări şi crezuri, acela îşi pierde calitatea de ostaş al Domnului. Iar dacă, la chemarea şi îndemnul fraţilor, nu ascultă nici de fraţi şi nici de Biserică – se va rupe orice legătură cu el, pentru a nu mai rătăci şi pe alţii, fiindcă acesta face păcatul împotriva Duhului Sfânt, părăsind adunarea sa (cf. Tit 3, 10; Evrei 10, 25-27). Şi îşi calcă credinţa dintâi (cf. I Tim. 5, 12).
Oricine doreşte cu adevărat să-şi mântuiască sufletul lui şi pe al altora în mijlocul Frăţietăţii Oastei Domnului, acela trebuie să fie totdeauna smerit şi sincer cu Domnul şi cu fraţii. Harnic şi ostenitor în lucrul Domnului. Curajos şi hotărât în apărarea învăţăturii şi credinţei, statornic şi credincios până la moarte în legământul şi credinţa dintâi. Numai credincioşia până la moarte îl va dovedi că a fost cu adevărat un vrednic şi bun ostaş al Domnului.
Doamne Iisuse, Te rugăm, ajută-ne pe fiecare să fim ostaşi ai Tăi cu adevărat, până la moarte, ca să putem primi cununa vieţii. Amin.
Un steag ceresc
Un steag ceresc se-nalţă peste zare
desfăşurat măreţ şi glorios,
divin îndemn arzând cu-nflăcărare
spre Numele şi Cauza lui Hristos.
Aşa este Lucrarea Sa
şi Adevărul nalt din ea,
viaţa ei este Hristos,
El, Ţelul ei cel luminos.
Ard peste ea Cuvântul şi lumina
descoperite unic pentru noi
spre cel din urmă har pentru deplina
mărturisire-n vremea de apoi.
În numele vieţii viitoare
– a voastre şi-a urmaşilor – priviţi
cerescul steag şi Ţinta-nălţătoare
şi-nflăcăraţi, sub umbra lui veniţi!
Simbol al biruinţei şi al luptei
se-nalţă steagul Lui victorios
spre-avântul sfânt şi jertfa ne-ntreruptei
trăiri cereşti în slujba lui Hristos.
Traian Dorz – Dreptarul învăţăturii sănătoase, Ed. Oastea Domnului Sibiu.
2 Comments