1. Un bătrân adeseori pătimea şi se îmbolnăvea. Şi s-a întâmplat într-un an să nu se îmbolnăvească şi s-a întristat cumplit şi plângea, zicând: m-a părăsit Dumnezeu şi nu m-a cercetat.
2. Un bătrân oarecare şezând deosebi la chilie, s-a îmbolnăvit. Neavând cine să-i slujească, sculându-se mânca orice găsea în chilie. Şi aşa a făcut multe zile, fiindcă nu a venit nimeni să-l caute. După ce au trecut treizeci de zile, de vreme ce nu venise nimeni la el, a trimis Dumnezeu un înger să-i slujească şi a petrecut cu el şapte zile. Apoi şi-au adus aminte fraţii şi au venit să-l caute.
Bătând ei la uşă, s-a dus îngerul. Iar bătrânul striga dinăuntru: duceţi-vă de aici fraţilor! Dar ei stricând uşa, au intrat şi l-au întrebat, pentru ce striga. El le-a răspuns: treizeci de zile am pătimit şi nimeni nu m-a cercetat şi iată, şapte zile sunt de când a trimis Dumnezeu un înger care îmi slujea şi cum aţi intrat voi, s-a depărtat de la mine. Acestea zicând, a adormit, iar fraţii minunându-se, au proslăvit pe Dumnezeu.
3. Zis-a un bătrân: de-ţi va veni boală, să nu te scârbeşti! Căci dacă vrea Stăpânul să pătimeşti cu trupul, tu cine eşti de te necăjeşti? Oare nu El poartă grijă de tine în toate? Sau fără Dânsul trăieşti? Rabdă, şi roagă-l pe El, să-ţi dea cele de folos! Aceasta este voia Lui, şi deci şezi cu îndelungată răbdare şi mănâncă din milostenie!
4. Un monah nevoindu-se împotriva satanei, s-a împuns la ochi din greşeală dar nu s-a rugat să mai vadă, ci răbda şi pentru răbdarea lui i-a dăruit Dumnezeu vedere şi iarăşi a văzut.
din Patericul sfinților bătrâni
