Ce spune Sfânta Scriptură
„Acestea sunt aşezămintele, hotărârile şi legile pe care le-a aşezat Domnul… prin Moise pe Muntele Sinai”(Lev. 26, 46).
„Iată poruncile, hotărârile şi legile pe care mi-a poruncit Domnul Dumnezeul vostru să vă învăţ” (Deut. 6, 1).
„Fereşte-te… de a nu păzi poruncile Lui, legile Lui şi hotărârile Lui pe care ţi le spun eu astăzi” (Deut. 8, 11).
„Întoarceţi-vă… şi păziţi poruncile Mele, aşezămintele Mele şi toată învăţătura pe care Eu am dat-o părinţilor voştri şi pe care v-am dat-o şi vouă prin prooroci, robii Mei” (IV Regi 17, 13).
„Şi voi întări domnia lui pe veci dacă va fi tare în împlinirea poruncilor Mele şi a aşezămintelor Mele ca până astăzi” (I Paralip. 28, 7).
„Ţara de întuneric şi neorânduială unde lumina e tot una cu bezna” (Iov 10, 22).
„Pentru aceea, cel ce se împotriveşte stăpânirii se împotriveşte rânduielii lui Dumnezeu. Iar cei ce se împotrivesc îşi vor lua osânda” (Rom. 13, 2).
„Aşa cum l-a chemat Dumnezeu pe fiecare, astfel să umble. Şi aşa rânduiesc în toate bisericile” (I Cor. 7, 17).
„Şi oricine se luptă se înfrânează de la toate. Şi aceia, ca să ia o cunună stricăcioasă, iar noi, nestricăcioasă. Eu deci aşa alerg, dar nu ca la întâmplare. Aşa mă lupt, nu ca lovind în aer” (I Cor. 9, 25-26).
„Pentru că Dumnezeu nu este al neorânduielii, ci al păcii” (I Cor. 14, 33).
„Dar toate să se facă cu cuviinţă şi după rânduială” (I Cor. 14, 40).
„…bucurându-mă şi văzând buna voastră rânduială şi tăria credinţei voastre în Hristos” (Col. 2, 5).
„Fraţilor, vă poruncim în numele Domnului nostru Iisus Hristos să vă feriţi de orice frate care umblă fără de rânduială şi nu după predania pe care aţi primit-o de la noi” (II Tes. 3, 6).
„Iar când se luptă cineva la jocuri nu ia cununa, dacă nu s-a luptat după legile jocului” (II Tim. 2, 5).
Ce spun Sfinţii Părinţi
„Cine sunt cei fără rânduială? Oare nu toţi acei care săvârşesc fapte contrarii voii lui Dumnezeu?” Sf. Ioan Gură de Aur
„Un duh dezordonat îşi devine lui însuşi pedeapsă.” Fericitul Augustin
„Rânduiala şi ordinea în Biserica lui Hristos sunt mai presus şi mai însemnate decât orice pe pământ.” Sf. Ioan Gură de Aur
„Vreau să vă feriţi de fiarele cele cu chip de om pe care nu numai că nu trebuie să-i primiţi, dar nici să vă întâlniţi cu ei, ci numai să vă rugaţi pentru ei ca să se pocăiască – lucru greu însă, căci cei dezordonaţi se pierd pe ei înşişi…” Sf. Ignatie Teoforul
„Aşadar, copii ai luminii şi ai adevărului, fugiţi de dezbinători, de cei nesupuşi şi de învăţătorii răi. Unde este Păstorul vostru şi păstorii Lui, acolo urmaţi-i, ca oile. Căci mulţi lupi care se prefac neprihăniţi îndeamnă la dezordini pe cei care merg pe calea lui Dumnezeu. Dar, datorită unirii voastre, aceştia nu vor avea loc între voi…” Sf. Ignatie – Către Filadelfieni
„Străduiţi-vă să păziţi cu tărie rânduielile Domnului şi ale apostolilor Săi, ca să sporiţi în toate cele bune, cu trupul şi cu duhul în credinţă şi în dragoste.” Din Scrierile Părinţilor Apostolici
„Trei sunt învăţăturile Domnului: nădejdea vieţii, început şi sfârşit al credinţei noastre! Dreptatea, neprihănirea, început şi sfârşit al judecăţii. Şi dragostea, mărturie a credinţei, a neprihănirii şi a ascultării smerite… Toate acestea sunt rânduieli pentru cei ce-L ascultă pe Domnul.” Epistola lui Barnaba
„Dă-ne înţelegere şi pace nouă şi tuturor celor ce locuiesc pământul, precum ai dat părinţilor noştri evlavioşi care au ţinut credinţa şi adevărul învăţăturilor Tale, ca să ne supunem rânduielilor Tale, precum şi conducătorilor şi îndrumătorilor noştri de pe pământ”. Sf. Clement Romanul
„După cum lumina când este aprinsă şi arde în mijlocul celorlalte lumini răspândeşte mai multă lumină şi are mai multă frumuseţe, tot aşa şi viaţa noastră, dacă este aprinsă pentru Hristos şi arde frumos în mijlocul celorlalţi fraţi, în ascultare şi rânduială, va fi mai frumoasă şi mai strălucitoare…
Atunci ne vom putea face mii de învăţăcei, căci noi vom fi pildă vie de fapte bune.” Sf. Ioan Gură de Aur – Omilia la Tesaloniceni
Ce spune Părintele Iosif
Oastea Domnului nu este o înşiruire de legi şi de regulamente, ci este hotărârea unei vieţi noi. Noi punem tot apăsul pe naşterea din nou şi pe adâncirea vieţii duhovniceşti în Evanghelie, în Jertfa Crucii Mântuitorului, în legământul Sângelui Său.
Rânduiala Oastei Domnului este luarea hotărârii, întărirea legământului, trăirea vieţii şi creşterea neîncetată în harul lui Dumnezeu şi în darurile date nouă prin Harul acesta.
Avem şi noi, în Oastea Domnului, anumite reguli şi cerinţe, dar ne vom sili ca aceste cerinţe să fie însoţite şi de duhul care să le dea putere.
Cea dintâi regulă şi cerinţă pentru cei care intră în Oastea Domnului este ruperea dintr-o dată cu duhul lumii, cu necredinţa şi cu păcatele ei. Aceasta este naşterea din nou. O intrare în Oastea Domnului fără o adevărată schimbare a vieţii, fără naşterea din nou, n-ajunge nimic.
Trebuie neapărat schimbarea cea mare şi definitivă care să dea celor intraţi în Oastea Domnului o altă inimă, o altă simţire, alţi ochi, altă minte, altă vorbire, alte gânduri, alte umblări, alte reguli şi rânduieli de viaţă.
Oricine nu are această schimbare nu şi-a schimbat firea, ci numai numele. Felul acesta este o minciună şi o amăgire, întâi chiar pentru acela care se preface, dar nu se schimbă.
Naşterea din nou este schimbarea cea mare şi supunerea la rânduiala Evangheliei, pe care o cerea Mântuitorul lui Nicodim (cf. Ioan 3, 3-5). Fără aceasta, mai bine să nu vină nimeni în Oastea Domnului, căci acela va fi un nesupus, un tulburător şi un dezordonat, care mai mult rău va face.
Toate regulile Oastei şi toate rânduielile ei izvorăsc din lucrarea naşterii din nou. Şi rodesc numai prin aceasta. Căci toate sunt împlinirea binelui şi lupta contra răului. Toate sunt supunerea şi ascultarea smereniei – şi lupta contra neascultării şi trufiei, care duc totdeauna la rău.
„Ce este Oastea Domnului?”, p. 163-168
De aceea, oricine intră în Oastea Domnului trebuie:
Să urmeze rânduiala biblică şi bisericească a naşterii din nou şi a supunerii depline faţă de toate învăţăturile frăţeşti. Aceasta este de la început şi până la sfârşit o datorie de cuget pentru fiecare suflet care intră în Oastea Domnului. Dacă nu vrea să facă astfel, mai bine să nu-şi facă intrarea în Oaste.
Toate bunele rânduieli aşezate pentru cei care vor să facă parte din Oastea Domnului sunt luate din Sfânta Scriptură şi din Sfânta Tradiţie, adică cele statornicite de la început în Evanghelia şi Biserica Domnului nostru Iisus Hristos. Oastea Domnului nu aduce nimic nou în acestea decât voinţa şi lupta sfântă de a le trăi. Fără trăirea acestor rânduieli în viaţa noastră zilnică, nu are nici un rost să ne numim ostaşi ai Domnului.
Prin chiar faptul că ne numim Oastea Domnului Iisus se înţelege că trebuie să avem o rânduială şi o disciplină faţă de Domnul nostru, mai presus de cele pe care le are oricare oaste lumească faţă de împăratul ei. Pentru că oricare oaste lumească are rânduieli omeneşti, dar Oastea Domnului are şi rânduieli cereşti. Şi dacă un ostaş lumesc, nesupus rânduielilor, este pedepsit fără cruţare, cu atât mai mult va fi osândit un nesupus din Oastea Domnului Iisus.
A trăi în orânduială este datoria oricărui om în mijlocul alor săi. Cu atât mai mult are datoria aceasta un ostaş al Domnului. Nici un suflet care intră în Oastea Domnului nu trebuie să-şi îngăduie nici pe faţă, nici în ascuns încălcarea nici a celei mai mici rânduieli frăţeşti, fiindcă aceasta este o nesocotire a poruncii Domnului, Care a spus: Fiţi supuşi unii altora în dragoste (cf. Gal. 5, 13).
În toate actele sale, un ostaş al Domnului, fie tânăr, fie bătrân, va întreba şi va asculta pe fraţi cum este mai bine să facă. Acela care nu se sfătuieşte cu nimeni şi nu ascultă de nimeni, mai ales în treburile adunării frăţeşti, este un răzvrătit şi un stricător al rânduielii Domnului.
De aceea, fraţii trebuie să sfătuiască şi să mustre cu dragoste şi bunătate, cu iubire şi rugăciune, cu lacrimi şi răbdare, potrivit Cuvântului Sfânt (Matei 18, 15; Fapte 20, 31; Iacov 5, 20), pe oricine vor vedea că încalcă aceste bune rânduieli. Când nimic din acestea nu-l va îndrepta, el va fi socotit ca un străin şi lăsat în seama Judecăţii lui Dumnezeu, fără a mai avea cu el nici o legătură ca de frate, – căci acela nu mai este un ostaş al Domnului.
De asemenea, când ei înşişi le vor călca, să-şi mărturisească vina, să-şi ceară iertare fraţilor şi să intre în rânduială.
Adunarea Oastei Domnului nu este proprietatea nici unui lucrător, oricât de bătrân şi de harnic ar fi sau ar fi fost el. Ea este numai a Domnului Iisus, Care singur a răscumpărat-o cu Sângele Său. Deci face un mare păcat de mândrie acela care se face el stăpân peste adunarea Domnului pe care numai Duhul Sfânt trebuie să o stăpânească.
Unde nu este rânduială, acolo este neorânduială şi unde nu este ordine, acolo este dezordine. În orice oaste este ordine. Cu atât mai mult în Oastea Domnului trebuie să fie ascultare şi unitate. Cine umblă în neascultare şi în dezbinare, acela este un dezertor, un tulburător, şi nu un ostaş al Domnului. Împotriva acestuia va lua măsuri atât Domnul, cât şi Lucrarea frăţească.
O, Doamne Duhule Sfinte, Care ai născut şi ai condus această Lucrare a Ta, care este Oastea Domnului, ajută ne pe fiecare să fim nişte robi ai Tăi supuşi şi smeriţi, ca să ne poţi recunoaşte vrednici de Împărăţia cerească şi de cununa vieţii. Amin.
Conştiinţa ascultării
Conştiinţa ascultării ţi-e puterea de-a purta
cea mai strălucită cruce de pe lume: crucea ta!
Ţi-e puterea de-a rămâne pân-la moarte credincios
în învăţătura-n care te-a chemat întâi Hristos.
Conştiinţa ascultării îţi dă harul ca să poţi
în iubire să fii una, gând şi duh, cu-ai tăi, cu toţi,
căci smerenia e harul cel mai nalt şi mai frumos
ce-ţi păstrează părtăşia cu-ai tăi fraţi şi cu Hristos.
Conştiinţa ascultării fie-ţi trează necurmat,
ardă-n candela vieţii ca oleiul cel curat,
îndreptându-ţi pururi drumul şi trăirea-ntre cei mulţi.
Fericit eşti doar atâta cât iubeşti şi cât asculţi.
Traian Dorz – Dreptarul Învăţăturii Sănătoase, pag. 30-37, Ediţia a III-a, Editura Oastea Domnului, Sibiu 2008.
1 Comment