din “Dreptarul Învăţăturii Sănătoase” de Traian Dorz
Ce spune Sfânta Scriptură
„Când vă rugaţi, nu spuneţi multe ca neamurile, că ele cred că în multa lor vorbărie vor fi ascultate“ (Matei 6, 7-13).
„Şi toate câte veţi cere, rugându-vă cu credinţă, veţi primi“ (Matei 21, 22).
„Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită“ (Matei 26, 41).
„Iar când staţi de vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, ca şi Tatăl vostru cel din ceruri să vă ierte vouă greşelile voastre“ (Marcu 11, 25).
„…Ucenicii lui Ioan postesc adesea şi fac rugăciuni“ (Luca 5, 33).
„Şi le spunea o pildă cum trebuie să se roage totdeauna şi să nu-şi piardă nădejdea “ (Luca 18, 1).
„Privegheaţi dar în toată vremea, rugându-vă ca să vă întăriţi să scăpaţi de toate acestea care au să vină şi să staţi înaintea Fiului Omului“ (Luca 21, 36).
„Toţi aceştia, într-un cuget, stăruiau în rugăciune…“ (Fapte 1, 14).
„Deci Petru era păzit în temniţă şi se făcea necontenit rugăciune către Dumnezeu pentru el, de către Biserică“ (Fap-te 12, 5).
„La rugăciune stăruiţi“ (Rom. 12, 12).
„Iar orice femeie care se roagă… cu capul descoperit îşi necinsteşte capul…“ (I Cor. 11, 5).
„Faceţi în toată vremea, în Duhul, tot felul de rugăciuni şi de cereri…“ (Efes. 6, 18).
„Stăruiţi în rugăciune, priveghind în ea cu mulţumire“ (Col. 4, 2).
„Rugaţi-vă neîncetat“ (I Tes. 5, 17).
„…mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului“ (Iacov 5, 16).
„Iar sfârşitul tuturor lucrurilor s-a apropiat; fiţi dar cu mintea întreagă şi privegheaţi în rugăciuni“ (I Petru 4, 7).
Ce spun Sfinţii Părinţi
„Rugăciunea este trebuitoare sufletului cum este respiraţia trebuitoare trupului.“ – Sf. Ioan Gură de Aur
„Rugăciunea este unirea omului cu Dumnezeu, întărirea păcii, mama lacrimilor, punte peste ispite, scăpare din întristări, sfărmarea luptelor, lucrarea îngerilor, veselia viitoare, izvorul virtuţii, cauza darurilor, propăşirea tainică, dovada nădejdii, lumina minţii, tăierea deznădejdii, comoara celor ce iubesc tăcerea, slăbirea furiei, oglinda propăşirii, descoperirea inimii, arătarea viitorului, hrana sufletului, pecetea slavei.“ – Sf. Ioan Scărarul
„Cel care ţine minte răul nu se poate ruga curat.“ – Sf. Marcu Ascetul
„Sufletul alipit de Dumnezeu vorbeşte neîncetat cu El.“ – Avva Filimon
„Fără rugăciune, viaţa noastră sufletească flămânzeşte, însetoşează şi moare.“ – Sf. Ioan Gură de Aur
„Cel ce ştie să se roage bine va şti şi să trăiască bine pentru Dumnezeu.“ – Fericitul Augustin
„Rugăciunea este vorbirea minţii cu Dumnezeu…“
„Cel ce iubeşte pe Dumnezeu de-a pururi stă de vorbă cu Dânsul cum ar sta cu un tată, alungând orice duh pătimaş“. – Evagrie Monahul
„Rugăciunea particulară este cea făcută de fiecare credincios singur, sau împreună cu ai săi, sau cu alţi credincioşi, în orice loc, în orice timp şi citită sau spusă pe de rost, după alcătuirea gata făcută, dintr-o carte de rugăciuni sau chiar scoasă din taina inimii sale“. – Învăţătura de Credinţă Creştină Ortodoxă
Ce spune Părintele Iosif
Rugăciunea este puterea sufletului nostru în lupta pentru mântuire.
Nu mulţimea vorbelor face rugăciunea bună, ci duhul, puterea şi căldura din ea.
Rugăciunea nu poate petrece laolaltă cu păcatul. Că ori rugăciunea va omorî păcatul, ori păcatul va omorî rugăciunea.
Numai cu ajutorul Duhului Sfânt putem coborî foc în rugăciunile noastre.
Numai cu ajutorul Duhului Sfânt noi învăţăm a ne ruga.
Rugăciunea cea adevărată trebuie să aibă două izvoare: pe Domnul Iisus şi Jertfa Lui şi pe Duhul Sfânt cu Focul cel ceresc.
Rugăciunea cea cu putere este numai aceea care vorbeş-te prin Jertfa Crucii de pe Golgota, prin acest minunat „telefon“ ce ni l-a lăsat nouă Dumnezeu ca să vorbim cu El.
Să ne rugăm în Numele lui Iisus cel Răstignit… să cerem totul prin sângele Lui… să-L rugăm pe El, Care S-a răstignit pentru noi şi păcatele noastre, să prezinte rugăciunile noastre în faţa Tatălui Ceresc.
Când te rogi, trebuie să stai în faţa lui Dumnezeu cu toată fiinţa ta, cu toată inima ta şi cu tot sufletul tău.
De aceea, oricine intră în Oastea Domnului trebuie:
Să fie din adâncul inimii sale un om al rugăciunii.
Să iubească, să dorească şi să înseteze din tot sufletul său după rugăciunea fierbinte şi puternică. Numai aşa va putea avea o viaţă biruitoare şi rodnică prin Duhul Sfânt.
Să ia parte totdeauna la adunările de rugăciune ale fraţilor şi surorilor, cu toată fiinţa lui pătrunsă de marea putere şi trebuinţă a rugăciunii, iar între fraţi şi în faţa Domnului să fie cuviincios, evlavios, plin de cutremurul şi dulceaţa rugăciunii.
Să se roage în toată vremea, să fie într-o rugăciune necurmată pentru Lucrarea lui Dumnezeu, pentru lucrătorii Lui, pentru surori, pentru tineret, pentru bolnavi, pentru bătrâni, pentru toţi semenii săi care se află în orice fel de suferinţe şi necazuri. În felul acesta harul lui Dumnezeu se va coborî totdeauna asupra sa. Aceasta îi va aduce şi lui însuşi multe binecuvântări şi mare har de la Dumnezeu.
Rugăciunea trebuie făcută cu toată credinţa, dar şi cu toată evlavia. E bine ca la rugăciune, pe cât se poate, să se stea în genunchi şi cu faţa în aceeaşi direcţie, către Răsărit. Apoi, să stăm cuviincios, fără să ne rezemăm peste paturi, peste scaune, peste mese. Aceasta este o necuviinţă.
Cine nu are un suflet de rugăciune nu poate fi un ostaş al Domnului.
Doamne Duhule Sfinte, Puterea şi Ajutorul nostru Sfânt, Te rugăm, dă-ne totdeauna şi lumina, şi puterea, şi ajutorul de care avem nevoie pentru a duce cu adevărat o viaţă de rugăciune şi de înfrânare, precum ne cere Voia Tatălui Ce-resc şi Cuvântul Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Amin.