Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home DESPRE SPOVEDANIA PURUREA LUMINĂTOARE

DESPRE SPOVEDANIA PURUREA LUMINĂTOARE

DESPRE SPOVEDANIA PURUREA LUMINĂTOARE

ŞI CUM SĂ NE OSTENIM SPRE TOATĂ FAPTA BUNĂ, PRIN SMERENIE

Fraţilor, părinţilor şi fiii mei sufleteşti. După obicei, iarăşi încep să vă grăiesc cuvântul smereniei mele, cu toate că şi acesta este rece, căci nu are căldura faptelor bune. Voi, însă, împliniţi lipsa cu faptele voastre cele bune. Căci să mă credeţi, fiilor, precum am zis de multe ori şi chiar şi acum zic, frică şi cutremur mă cuprinde, socotind nevrednicia mea [i că mă numesc părintele vostru, eu care nu sunt vrednic nici ucenic a mă chema.  Voi sunteţi părinţii mei şi iubiţii mei fraţi şi prin voi nădăjduiesc să mă mântuiesc. Drept aceea, măcar că sunt aşa ticălos, dar pentru-că vă doresc mântuirea , mă silesc a grăi către voi cu dragoste şi cu sfătuire.

Iată zile bune şi vreme de lucrare, ca să cercetăm pe Dumnezeu. Cine este înţelept va păzi acestea şi va pricepe milele lui Dumnezeu cele din veacul viitor. Să nu pierdem, iubiţilor mei fraţi, nici vremea, nici ziua. Lupta şi silinţa voastră să fie neîncetată, şi ajutând unul altuia şi râvnind spre faptele cele bune, să sporim întru cele ce sunt de folos. Iară de vom vedea la cineva vreo faptă bună săvârşindu-se, adică: blândeţe, evlavie, smerenie, ascultare sau altceva din cele ce sunt de laudă, să ne silim prin bună râvnă, până ce vom ajunge şi noi la acea cale. Căci din aceasta se naşte legătura păcii şi starea cea bună a dragostei.

Deasemenea, să nu râvnim spre lucruri protivnice şi rele, adică: văzând pe cineva lenevindu-se, să ne lenevim; pe altul lăcomindu-se, să ne lăcomim; pe altul vorbăreţ, să sporim şi noi în vorbe. Ci ca nişte înţelepţi şi învăţaţi de Dumnezeu, să cercetăm întru noi bunătatea şi să o păzim, să ţinem ancora credinţei noastre să întindem vela nădejdii noastre şi cu toată puterea cârmuind corabia noastră cea sufletească, să călătorim spre noianul cel mare al vieţii acesteia. Ca unii ce avem îndelungată călătorie pe marea acestei vieţi, nu e cu putinţă de a nu ne supăra vânturi protivnice, adică războaiele trupului. Căci se vor ridica furtuni, poftele trupeşti, şi valuri se vor înălţa din adâncimea inimii, gândurile, şi altele câte se întâmplă la cei ce umblă pe mare, precum jefuitorii care sunt diavolii cei prea vicleni. Smârcuri, adică orbirea ne-cunoştinţei; pietre acoperite sub apa mării, adică negătirea sufletelor noastre. Iară înmulţirea apei în corabie, nemărturisirea păcatelor însemnează, că de multe ori se întâmplă, din lenevirea corăbierilor; dacă nu scoate apa din corabie şi, dorm, se îneacă şi ei şi corabia. Pentru aceea şi noi, iubiţii mei fraţi, de toate acestea să ne păzim cu nevoinţă şi să umblăm cu priveghiere în calea lui Dumnezeu. Iară mai vârtos să ne mărturisim gândul inimilor noastre adesea, ca să nu se adune apa multă a cugetelor în sufletele noastre şi să ne împresoare adâncimea cea de apoi, după glasul cel proorocesc. Ci voi numai apa să o scoateţi şi noi cu ajutorul lui Dumnezeu (deşi suntem păcătoşi), ajutându-ne cu rugăciunile părintelui nostru, vă vom chivernisi şi vă vom face fără de grijă.

Cel ce este sârguitor între fraţi şi la ostenelele sufleteşti şi la trudele trupeşti, este ca o stea pe cer, ce străluceşte şi luminează pe mulţi. Cel înţelept şi cu evlavie care nu se împotriveşte, nici nu râde, ci este tăcut, acela este ca un înger ce slujeşte pe pământ lui Dumnezeu şi Stăpânului făpturii, ce [ade pe scaunul Heruvimilor. Cel ce împ ărtăşeşte din ostenelele sale şi pe alţii, îi foloseşte cu faptele sale şi-i îndeamnă spre slujba sufletească, se aseamănă soarelui; că precum acela trimite razele sale, luminează şi încălzeşte toată lumea, aşa şi această adunare fraţilor foloseşte. Cine este întunecat şi înbeznat, fără numai cel ce se aseamănă cu satana, carele a căzut din cer prin mândrie şi prin iubirea de pofte? Prin întărâtarea râsului şi prin lene, prin murdare, deşarte şi urâte vorbe, prin grăiri de rău şi prin obrăznicii, prin necurăţie trupească şi gânduri necuvioase, acela se face diavolului slujitor, spre pierzare sufletească. Trebuie să nu ascultăm de unii ca aceştia, nici să urmăm lor, nici dela ei să auzim sfat. Fraţilor, nu vă asemănaţi cu cei răi, ci râvniţi celor buni, precum se cade sfinţilor. Că osteneala voastră este puţină, iară plata veşnică. Mâhnirea voastră este scurtă, iar veselia va fi nemărginită. Ispita voastră este trecătoare, iar odihna fără de sfârşit. Pentru că acolo în locaşul celor ce se veselesc, acolo vă veţi bucura, unde nu este amărăciune, nici întristare, nici suspin; acolo unde nu este plângere, ci veselie. Oare în zadar alerga ţi? Oare în deşert vă osteniţi? Ba, să nu dea Dumnezeu!

Ci cu înţelepciunea apostolească, cu vitejia mucenicească, cu fericirea cuvioasă şi vrednicia îngerească, cu ajutorul ceresc şi cu dar de Dumnezeu dăruit, aţi ieşit din lume şi aţi intrat în staulul lui Hristos. Făcându-vă nouă naştere sufletească, aţi crescut, v-aţi nevoit, v-aţi întrarmat cu arme duhovniceşti şi aţi biruit pe Amaleciţi, pe Amorei pe Cananei şi pe celelalte neamuri ale patimilor, şi aţi trecut marea cea lumească, povăţuindu-vă Moisi, tatăl vostru, şi aţi trecut Iordanul cu luminarea cea de a doua a botezului. Iar de acum înainte aţi început a împăraţi şi moşteni pământul făgăduinţei, ce v-a arătat Dumnezeul nostru cel adevărat, pământul din care curge mierea şi laptele nemuririi şi al vieţii veşnice. Pentru că la Evrei s-au dat făgăduinţele cu închipuire, fiindcă încă erau prunci. Iar la noi, care suntem bărbaţi desăvârşiţi ai împlinirii lui Hristos, se vor împlini cu adevărat toate aievea. ~nceputul nostru este însuşi Domnul şi Dumnezeul nostru, carele s-a împărtăşit cu noi prin Trup şi prin Sânge, S-a făcut asemenea cu noi, Cap nouă, frate mai întâiu născut, arhiereu, povăţuitor şi împăciuitor vrăjmăşiei cea cu dreptate pornită dela Dumnezeu Tatăl nostru, pentru neascultarea şi greşala cea strămoşească.

Deci, făcându-se om Domnul nostru Iisus Hristos, Dumnezeul nostru Cel deplin desăvârşit, a împlinit toată datoria noastră şi s-a înălţat la ceruri şi ne-a dat pacea Lui zicând: „Pacea mea dau vouă” care pace nu numai apostolilor s-a dat, căci dătătorul de viaţă Dumnezeul nostru a zis, că nu numai pentru aceştia mă rog Părinte, ci şi pentru cei ce vor crede printr- înşii în Mine, ca toţi să fie una precum şi noi una suntem. Pentru aceasta, fraţii mei prea cinstiţi, se cuvine să strigăm glasul cel apostolesc: ce ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos: întristarea sau scârba sau prigoana sau foametea sau sabia sau primejdia (şi mai adaogă) sau pofta trupului (ce se aprinde ca focul, dar nu arde pe cei ce se luptă cu ea în toate zilele) sau ocara, sau mustrarea, sau necinstea sau truda sau lipsa hainelor sau osteneala cântării de toată noaptea, sau priveghierea la rugăciune sau orice  supărare mică sau mare, ce ni se va întâmpla, trupului sau sufletului? Nicidecum să nu fie. Că scris este, pentru Tine ne omorâm în toate zilele, socotitu-ne-am ca nişte oi spre junghiere. Bucuraţi-vă dar, fraţii mei, şi vă veseliţi, simţind asupra voastră iubirea de oameni a lui Dumnezeu. Viaţa voastră este înaintea voastră, bucuria voastră în faţa voastră, la picioarele voastre este fericirea. S-a deschis uşa, nu pierdeţi vremea; alergaţi degrab, apucaţi mai înainte. Cine este acela care să se lenevească? Cine nu se va sili la acestea? ~ncă şi cu mai mare osârdie, întrecându-se unul cu altul ca să apuce mai înainte, ca la nişte comori nemuritoare, nu pământeşti.

Eu dar, prea desfrânatul şi ticălosul, mult am grăit şi am bârfit, neavând nici o bunătate dintru acestea, afară de dragostea voastră. Domnul Dumnezeu să vă dea vouă tuturor darul său şi blagoslovenia părintelui meu, să vă întemeiaţi spre bine şi să vă întăriţi pe calea mântuirii, ca să vă învredniciţi a vă lupta bărbăteşte şi biruind, să luaţi cununile răsplătirii cele împodobite cu toate bunătăţile; pe care noi toţi să le câştigăm cu darul şi cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos dimpreun ă al său Părinte şi cu Duhul Sfânt, a Căruia este slava, cinstea şi închinăciunea, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

SFÂNTUL TEODOR STUDITUL
CUVÂNTĂRI DUHOVNICEȘTI
Text reprodus după ediția tipărită
de Episcopia Alba Iulia
Alba Iulia, 1994

error

Author: admin

Comentarii

  1. Doamne ajută!

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!