Sfântul Maslu este slujba prin care Biserica dreptmăritoare, prin preoţii slujitori, în număr de şapte, după cele şapte daruri ale Duhului Sfânt (sau minim doi), se roagă împreună cu comunitatea pentru cei bolnavi, pentru cei neajutoraţi, atât sufleteşte, cât şi trupeşte, pentru sănătatea lor, dar şi pentru iertarea de păcate odată cu ungerea cu untdelemnul sfinţit. Însuşi cuvântul maslu este de origine slavă, care se traduce untdelemn. Primii care practicau slujba aceasta au fost Sfinţii Apostoli. Despre practicarea acestei Sfinte Taine ne vorbeşte Sfântul Apostol Iacov: „Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu undelemn în numele Domnului. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav, şi Domnul îl va ridica, şi de va fi făcut păcate, se vor ierta lui” (Iacov, 5, 14-15).
Sfântul Maslu se săvârşea pentru cei bolnavi, pentru sănătatea lor fizică. Întrucât prin această Taină se dobândeşte nu numai tămăduirea trupului, ci şi iertarea de păcate, Maslul se săvârşeşte nu numai pentru cei bolnavi, ci şi pentru cei sănătoşi, ori de câte ori nevoia o cere. Sfântul Simeon al Tesalonicului îndemna pe fiecare creştin să se nevoiască pentru a-şi face Sfântul Maslu.
Cauzele principale ale descurajării omului, ale stării decăzute psihice sunt boala. Din nefericire, acestea nu pot fi biruite cu mijloace omeneşti. Bolnavul mai este chinuit şi de faptul că boala are drept cauză păcatul; păcate nepocăite sau nemărturisite la duhovnic. Aceste descurajări, deprimări etc. nu trebuie să ne fie de mirare, deoarece ele intră chiar în componenţa existenţei omeneşti. Prin Taina Sfântului Maslu se arată că Dumnezeu Se apleacă cu milă spre om pentru a-l scăpa de suferinţă şi pentru a-l readuce la starea firească. Cel ce curăţeşte, sfinţeşte şi, într-un cuvânt, desăvârşeşte, este Duhul Sfânt, Care lucrează numaidecât dacă credinciosul, cel bolnav, îşi deschide sufletul prin credinţă, alături de căinţă. Credinţa este motorul tuturor virtuţilor. Credinţa este cheia sufletului care face ca Hristos Domnul, prin ungerea cu untdelemn sfinţit, să vină nu numai să tămăduiască pe cel bolnav, dar şi să Se sălăşluiască în cel vindecat de boală; aceasta întâmplându-se când credinciosul menţine legătura cu Dumnezeu prin Taina Spovedaniei, dar mai ales prin Taina Sfintei Euharistii. Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos îl menţin pe credincios în starea firească, starea de normalitate, ce îl conduc spre locul desăvârşit, adică în Împărăţia lui Dumnezeu.
Pe cealaltă parte, căinţa este lucrarea prin care omul caută împăcarea cu Dumnezeu, dar şi cu semenii prin Taina Sfintei Spovedanii. Înainte de a participa la Taina Sfântului Maslu, credinciosul trebuie să se mărturisească la duhovnic. Maslul este, aşadar, o prelungire a harului dumnezeiesc, deoarece prin Taina Sfântului Maslu credinciosul nu se tămăduieşte doar de boală, sau se izbăveşte doar de patimi, ci primeşte şi iertarea de păcate.
De aceea rugăciunile preoţilor, ale credincioşilor implică credinţa în lucrarea lui Dumnezeu, prin Taina Sfântului Maslu. Credinţa ta, a mea şi a tuturor îl ajută pe credinciosul bolnav să devină sănătos, întrucât în primul rând cel bolnav doreşte să fie sănătos. Dar ce îl face sau îl ajută pe credincios să se facă bine, să prindă putere? Dragostea semenilor este forţa sau puterea ce îl ajută pe credinciosul bolnav să devină sănătos. Mai mult decât aceasta, ştim că din dragoste omul se roagă pentru semenul său; omul lipsit de dragoste este şi lipsit de Dumnezeu. În această Taină, datorită comuniunii cu preoţii şi semenii noştri, intrăm de fapt în comuniune cu Hristos. Însănătoşirea celui bolnav se cere de la Dumnezeu, deoarece Însuşi Fiul lui Dumnezeu a luat trupul nostru. Trupul acesta pământesc poate primi vindecarea prin materia văzută şi nevăzută, cum este untdelemnul de la Sfântul Maslu. De multe ori boala trupească şi sufletească nu o putem pune numai pe seama păcatelor nemărturisite. Ea se şi transmite ereditar, moştenindu-se de la înaintaşi.
Una din confuziile care s-au creat astăzi în Biserica noastră se vede şi din aceea că, uneori, participă mai mulţi credincioşi la Taina Sfântului Maslu decât la Sfânta Liturghie. Prin aceasta se vede că, din nefericire, unii credincioşi au pus pe primul loc Sfântul Maslu înaintea Sfintei Liturghii (Taina Euharistiei). Sfântul Maslu este o Taină din cele şapte ale Bisericii. Trebuie de ştiut că Taina Sfântului Maslu nu rămâne izolată, întrucât cei bolnavi sunt pomeniţi la sfintele slujbe, mai ales la Sfânta Liturghie, şi înainte de aceasta la Sfânta Proscomidie, unde se scot părticele pentru cei aflaţi pe patul de suferinţă. În cadrul Sfintei Liturghii sunt ectenii speciale pentru cei bolnavi, atât la ectenia mare, cât şi la ectenia cererilor. Cei bolnavi sunt primiţi ca fraţi întru Hristos de către Biserică, întrucât poartă în ei chipul lui Dumnezeu, dar şi rănile suferinţei Mântuitorului Iisus Hristos, urmează Lui, purtând crucea suferinţei prin boala şi neputinţa trupească, urcând pe Golgota cu nădejdea învierii.
Taina Sfintei Euharistii este centrul tuturor Tainelor. De aceea ar fi bine ca şi la Liturghie să participe şi să se roage atât de mulţi credincioşi, ca şi la Sfântul Maslu. Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre este Mântuitorul Hristos. De la El primim Trupul şi Sângele Său, de fapt ne împărtăşim cu Viaţa care ne întreţine atât aici, pe pământ, cât şi în cealaltă lume.
Ieromonahul Nicolae CEOBANU
