Puterea voinței pentru alcoolic nu este de prea mare folos. În celelalte domenii ale vieții el poate avea voință puternică, poate fi medic, bancher, etc., dar din cauza modificării fizice cauzate de consumul cronic de alcool, folosirea propriei voințe nu îi va fi de folos.
De puterea voinței se leagă responsabilitatea personală. Astfel, e ușor să îl învinovățești pe alcoolic pentru problemele sale chiar daca el este responsabil pentru multe dintre ele. Totuși trebuie să ne amintim că el este o victimă a bolii așa cum și noi suntem victimele păcatelor noastre. Dacă acesta și-a pierdut controlul asupra consumului de alcool, atunci cum se poate ajuta pe el însuși? Modul prin care putem răspunde aici la întrebare este să vedem mai întâi alcoolismul și dependența ca “patimi”. Doar așa putem găsi răspunsul, așa cum prin legea “Duhului” lui Hristos ne găsim eliberarea de patimi (Romani 8,2). “Legea Duhului” reprezintă fundamentul principiilor spirituale folosite în programul de recuperare.
Societatea vestică modernă a transformat consumul de alcool într-un mod de socializare și în orice caz daca acesta nu este impus atunci este totuși încurajat. Problema aici este consumul excesiv ce conduce către patimă și boală spirituală.
De reținut că “abuzul de alcool” și “alcoolismul” nu sunt același lucru. “Abuzul de alcool” reprezintă un set de comportamente care implică faptul că persoana bea mai mult decât îi face bine, iar aceasta se poate opri oricând, pe când “alcoolicul” este cel dependent de alcool așa cum heroinomanul e dependent de heroină. Așadar nu oricine face abuz de alcool este alcoolic, dar toți alcoolicii prezintă simptome ale “abuzului de alcool”.
Sf.Maxim spune că nu ne putem tămăduii de o boală decât dacă recunoaștem că ea există, astfel, nu putem lua decizii bune dacă nu ne dăm seama de adevărata natură a bolii.
Evoluția bolii alcoolismului.
- Consumul experimental – motivate de curiozitate & aventură; acest tip de consum se produce de obicei într-un context social, nu este frecvent, poate fi impulsiv și poate conduce la beție.
- Consumul social – motivația primară este dorința de a fi acceptat social & a obține facilități sociale; efectele principale sunt relaxarea și renunțarea la inhibiții; consumul acesta are loc în grupuri de prieteni sau colegi, petreceri, etc; e posibil să fie consumate cantități mari de alcool, se poate ajunge la beție, mahmureli sau “ruperea filmului”; acesta e stadiul în care adolescenții încept să învețe despre efectele beuturii asupra emoțiilor și comportamentelor.
- Consumul funcțional – are scopul de a obține efecte asupra emoțiilor și comportamentelor; există 2 tipuri de consum: hedonic (căutarea plăcerii și renunțarea la inhibiții, comportamente agresive sau sexuale) și consum compensatoriu (atunci când cauți să inhibi un comportament/suprimare emoții gen mânie, vină, rușine); pot apărarea mahmureli sau “ruperea filmului” consecințele negative fiind încă minime. Absența de la școală sau rezultatele slabe pot apărea pe parcurs.
- Consumul uzual – atunci când acesta devine principalul mod de distracție / rezolvare a problemelor; apar schimbări în stilul de viață (intri într-un grup care consumă alcool, intoxicări dese etc); aici putem vorbi de o creștere a toleranței la alcool (nevoia de a folosi progresiv mai mult alcool) + consumul continuu.
- Consumul compulsiv – pierderea controlului față de când, unde, cât de mult și pentru cât timp bea, preocupare față de consumul de alcool, incapacitatea de a înceta consumul, iritabilitate și stări depresive atunci când nu bea. Acest fenomen este un proces gradual prin care bătutura afectează comportamentul. Acesta este numit alcoolism.
Simptomele majore ale alcoolismului.
1.Folosirea repetată și compulsivă a alcoolului; nevoia de alcool apare uneori dimineața, pt îndepărtarea mahmurelii sau pentru a face față remușcărilor din noaptea anterioară.
2.O creștere a toleranței la alcool, o creștere a frecvenței consumului și cantității consumate. Acum persoana bea mai mult pentru a obține aceleași efecte.
3.Simptome de sevraj fizic, cânt e întrerupt consumul de alcool. Manifestate prin transpirație, tumefierea pielii și feței, înroșirea ochilor, tremuratul mâinilor.
4.Progresia dependenței fizice și psihologice față de alcool. Aceasta include anxietate, iritabilitate, agitație și în general o nemulțumire generală față de viață, manifestări ce pot apărea după săptămâni/luni după ce persoana a încetat să mai bea.
Băutul este așadar un simptom al alcoolismului și stările menționate mai sus sunt manifestări ale poftei de alcool + semne ale preocupării obsesive față de acesta, chiar și în perioada în care alcoolicul nu bea deloc. Acestora li se adaugă senzația de discomfort în împrejurări care nu servesc alcool, planificarea următoarei zii de consum, manipularea evenimentelor sociale încât să servească alcool.
5.Scăderea toleranței la alcool este un semn clar de alcoolism. Ea este însoțită de o pierdere treptată a controlului față de cantitatea de alcool folosită. Atunci când ficatul este afectat, băutorul începe să se îmbete mult mai repede. Deși continuă să bea în același mod în care era obișnuit, comportamentul său devine din ce în ce mai bizar. Procesul alcoolismului este de lungă durată față de procesul dependenței de droguri, la droguri poți să devi dependent în câteva zile sau ore.
- Ultimul simptom ne ajută să distingem pe alcoolic de cel care fae doar abuz de alcool. Cel care abuzează de alcool nu are de obicei sentimente de vinovăție după consumul excesiv.
Responsabilitatea personală.
Există ideea de responsabilitate personală când spunem despre păcătos că el a săvârșit păcatul și deci el este vinovat de tot ceea ce a făcut, așadar ar trebui responsabilizat sau pedepsit. Totodată avem și o perspectivă mai tolerantă asupra păcatului, nu în sensul în care cineva ar fi făcut dinadins o faptă rea ci în sensul că cineva “nu a făcut ceea ce se cuvine să facă”.
În primul caz vorbim despre cel care săvârșește voit fapte contrare voii lui Dumnezeu, iar în celălalt caz vorbim despre cineva care e privit ca păcătos dar se luptă cu comportamentul de care e acuzat. Pe alcoolici ce-i drept, nu îi prea ajutăm să înceteze băutura dacă îi copleșim cu vinovăția, rușinea și remușcările, ba dimpotrivă, obținem efecte contrare.
Întrebarea care se pune aici este următoarea: care este responsabilitatea alcoolicului atunci când știe că poate fi ajutat, însă refuză acest ajutor? Iar o a doua întrebare la fel de importantă este: dacă știm că o persoană este “bolnavă”, care este responsabilitatea societății pentru a-i oferi acelei persoane ajutorul de care are nevoie?
Astfel, Sf.Pavel vorbea despre propriile păcate în Romani 7, 19-20, spunând că “Nu fac binele pe care îl voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc, pe acela îl săvârșesc. Iar dacă fac ceea ce nu voiesc eu, nu eu fac aceasta, ci păcatul care locuiește în mine”. Aici Sf.Pavel vorbeșete de genul de neputință ce însoțește condiția umană sau de slăbiciunea umană, aceeași care îl însoțește și pe alcoolic zi de zi în încercarea de a se controla.
Această slăbiciune este și motivul pentru care sufletul acestuia e copleșit de sentimente de vinovăție, simțind că “nu face binele pe care îl voiește, ci răul pe care nu-l voiește”. Sentimentele de vinovăție pentru boala alcoolismului sunt indicatori ai faptului că persoana a intrat într-un stadiu critic al alcoolismului ei.
Pentru alcoolic viața spirituală devine foarte complicată iar separarea de Dumnezeu devine foarte acută și reală. Această separare apare atunci când alegerea de a bea îl conduce spre un mod de viață în care e înstrăinat de Dumnezeu.
Altă observație despre perspectiva asupra alcoolismului ca păcat este că din cauza rușinii de a fi catalogat păcătos, mulți alcoolici au dificultăți în a se adresa Bisericii în încercarea de a se reconcilia cu Dumnezeu.
Astăzi dependența de alcool e mult mai bine înțeleasă, astfel că, avem un program bazat pe trăire duhovnicească, dovedit ca eficient. Deși AA-ul promovează conceptul de boală al alcoolismului, el propune o abordare spirituală asupra recuperării din alcoolism. Primul pas din AA ne îndeamnă să ne recunoaștem neputința, fiind acea neputință de care amintește Sf.Ap.Pavel.
sursa:https://cursuriteologie.wordpress.com
