Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Dile de istorie – MĂREAŢA ADUNARE DE LA SEBEŞ-ALBA

Dile de istorie – MĂREAŢA ADUNARE DE LA SEBEŞ-ALBA

Dile de istorie – MĂREAŢA ADUNARE DE LA SEBEŞ-ALBA

5 judeţe, cu 7 steaguri

Slăvit să fie Domnul! El lucrează în chip minunat cu Oastea şi cu luptătorii ei. Adunarea de la Sebeş ne-a adus din nou aminte de fă­găduinţa Sa sfântă: „Eu sunt cu voi”. Ce minunat, ce măreţ lucrează El în mijlocul Bisericii, prin voluntarii din Oastea Lui!

Iată, ceea ce n-a putut face po­litica de partid cu făgăduinţele ei – cum spunea fratele Urdea, a făcut Oastea Domnului, strângând sute de suflete din 5 judeţe şi 66 de comune.

O revărsare a Duhului

s-a simţit în această adunare, mai mult ca în altele. Parcă nici o piedică n-a fost în calea acestei revărsări. Duhul a biruit… Tot ceea ce s-a spus purta pecetea Lui. Cântările, declamările, predicile şi rugăciunile, toate erau întovărăşite de lacrimile sutelor de ochi ce mărturiseau căinţa şi iubirea… Stânca inimilor, lovită de toiagul Cuvântului, lăsa să curgă apă ca şi altădată stânca în pustie…

„Mă aşteptam să-l văd”

Faţă de puterea cu care a lucrat Duhul Domnului, ochii duhovniceşti se aşteptau să-L vadă fâlfăind de­asupra adunării pe Porumbelul Sfânt… Aşa spunea o soră: „Mă aşteptam mereu să-L văd plutind pe deasupra noastră”.

O soră „beată”

Se înţelege că în ziua aceasta mulţi au plecat spre casă „beţi” de-a binelea.

O soră ce avea în mână o traistă voia să facă întrebare, ca să se afle cine ar fi pierdut-o. Nu-şi mai dădea seama că traista… era chiar a ei.

Sărmana soră… se îmbătase din „vinul cel nou” ce-a curs mereu, fără întrerupere, timp de trei ceasuri.

Cel rău… nu s-a putut apropia

Nimic n-a tulburat această adunare. Totul a decurs într-o linişte şi or­dine desăvârşită. Nici o vorbă slabă, nici un râset, nici o bătaie de joc… Cel rău a fost înfrânt însă dinainte. Nici nu s-a putut apropia măcar. Rugăciunile, lacrimile şi Cuvântul lui Dumnezeu rostit de gurile fraţilor l-au pus pe fugă… „Ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cu­vântul mărturisirii lor şi nu şi-au iubit viaţa până la moarte” (Apoc 12, 11).

Au mărturisit… şi cei necredincioşi (I Cor 14, 25)

„Magnetul” puternic al adunării a atras, ca niciodată, şi multă lume din afară de Oaste. Chiar şi vrăjmaşi de-ai ei. I-a scos cu putere pe toţi… afară din tabără, până la locul adunării… Şi, după cele ce au văzut şi auzit… încredinţaţi şi luminaţi, au mărturisit că Oastea de la Dumnezeu este…

Orbii văd şi dau slavă lui Dum­nezeu, Care a ridicat o mare mân­tuire în mijlocul neamului nostru.

„Porumbeii” Domnului

Trimişii Părintelui nostru Iosif, iubitul nostru „gornist” de la „Turnul” drag de la Sibiu, au venit cu o mare binecuvântare în mijlocul adunării. Şi, dacă adunarea a fost aşa cum a fost, aceasta se datorează şi „fo­cului” pe care ni l-au adus de-acolo de la „Turnul” ce arde cu atâta pu­tere. „Rămurica de măslin”, cu­vântul lor de mângâiere, a întărit îndeosebi nădejdea care întărea şi însufleţea pe cei dintâi creştini: venirea Domnului, pregătirea pentru primirea Lui.

„Vine mirele!”

„S-a apropiat timpul venirii Lui – spune fratele Bujoreanu; şi, dacă noi ne strângem, ne strângem nu pentru a asculta cuvântări religioase, ci pentru ca să-L primim pe Iisus”.

Cuvântul fratelui Viorel, cu un torent al dragostei năvalnice, zguduie cu mare putere adunarea. Toată lumea plânge. După o iertare [cântare], a luat cu­vântul soţia şi scumpa sa tovarăşă de luptă şi de jertfă, sora Tili.

După cuvântul de foc şi plin de iubire al soţilor Bujoreanu, au mai luat cuvântul alţi fraţi, care s-au în­trecut fiecare pe sine, rostind cu putere Evanghelia Domnului şi lu­crarea Oastei Lui.

Biserica de suflete

„Oastea ne-a dat ţărănimea cea nouă, care nu mai întreabă de po­litică şi politicieni – spune fratele Diodiu – ci de Hristos.

Lumea va putea dărâma biserica de zid, dar pe cea de suflete nici­odată (Sf. Ioan Gură de Aur). Aceasta e Oastea şi lucrarea ei.

Ostaşii sunt eroi ce vor lupta până la sânge, după pilda înain­taşilor noştri.”

Să cucerim şcoala pentru Hristos

E îndemnul înfocat pe care ni-l pune la inimă fratele plutonier-major Florea de la Oradea… Să ducem cărţile Oastei în toate şcolile. Să le punem în mâna tineretului, pe care o cultură fără Dumnezeu l-a înstrăinat cu totul de credinţă şi de cele sufleteşti.

Acum cu începutul anului şcolar, să luăm pe sufletul nostru această deviză: Să cucerim şcoala pentru Hristos.

Într-o mână cu plugul, în alta cu Biblia

e îndemnul inimosului şi plinului de râvnă fratele nostru de la Rod, Sim. Bogdan. Cu braţele vânjoase, cu faţa arsă de soare, cu graiul hotărât, acest frate, tată a 6 copii, ne înfăţişează pe „ţăranul cel nou” – ostaş al Domnului – care poartă într-o mână plugul şi sapa, iar în cealaltă Biblia, Evanghelia Domnului, pe care o predică în cele şase zile de lucru în casa lui şi la ogorul lui, iar duminica, bătând drumurile ţării pentru a-i scoate la lumină pe fraţii lui ce zac în întuneric şi umbra morţii – lucru pe care-l face de bunăvoie. Jertfa dragostei pentru Domnul şi fraţii săi.

Fie binecuvântat voluntariatul Oastei, care face astfel de minuni.

Legământul

După vorbirile pline de foc şi de lacrimi ale fraţilor Roşianu, Ilie Marini, Gh. Scânteie, Evi Irina din Cugir, a luat din nou cuvântul fratele Bujoreanu, în numele şi pentru cei care au cerut să fie trecuţi în rân­durile Oastei.

Şi lacrimile iarăşi, neoprite, curg. Plâng cei ce au păşit înainte pentru a depune legământul, plâng şi fraţii lor cari se bucură de tovarăşii ce se alătură pentru a lupta şi ei lupta cea bună.

După cuvântul fratelui Viorel, cădem cu toţii în genunchi. Se roagă fraţii Viorel, Gh. Scânteie şi o soră din cele care au depus legământul, cântându-se apoi Doamne, Doamne, ceresc Tată – cântarea legămân­tului.

Păstorul cel bun

Nu putem încheia fără a le mul­ţumi cu deplină dragoste şi recu­noştinţa păstorilor sufleteşti de la Sebeş: păr. Vasile Popa şi mai ales păr. prot. Oana, care, cu o înaltă înţelegere şi bunăvoinţă, au stat în mijlocul fraţilor cu dragoste de păstori şi nu cu autoritate poliţie­nească şi cu stingerea duhului…

„Vinul cel nou” – burduful cel nou
şi Oastea Domnului

S-a văzut din nou că liber­tatea Duhului, departe de a fi primejdioasă şi dăunătoare, este, din contră, cea mai mare binecuvân­tare pentru viaţa Bisericii şi a cre­dincioşilor ei.

Voluntariatul Oastei a făcut şi face încă minuni.

Ioan Marini

«Isus Biruitorul» nr. 40 / 29 sept. 1935, p. 6

Gazetarul credincios Ioan Marini
Articole apărute între anii 1930 şi 1938
culegere şi prezentare: Ovidiu Rus
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2017

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *