Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Dilema celor douã nașteri

Dilema celor douã nașteri

Dilema celor douã nașteri

Celebra afirmaţie atanasiană cum că, pe lângă naşterea din mamă, mai sunt două cu acelaşi nume, dar de nuanţe diferite, a fost providenţial sesizată şi lăsată ca testament tuturor ostaşilor de către cel dintâi dintre ei, Părintele Iosif Trifa, în cartea Focul cel Ceresc. Este evident că naşterea din nou sau renaşterea sufletească, numită de altfel şi lupta Oastei Domnului, ţine de ceea ce Sfântul Ioan Gură de Aur spune că nu e de ajuns să te naşti creştin – prima naştere din nou, prin Taina Botezului –, ci trebuie să te şi faci creştin – a doua naştere din nou, cea prin Taina Pocăinţei. Iată deci două momente diferite în care se consumă acest act necesar al mântuirii şi ale căror nuanţe nu se pot amesteca nicidecum.

Iată, de exemplu, în cartea Vântul cel Ceresc, cele două nuanţe folosite de Părintele Iosif: Vorbind despre Taina Botezului, care este altoirea cea duhovnicească a omului, spune că Botezul taie, omoară… omul cel vechi şi îl altoieşte pe cel nou. Şi, nuanţând această naştere din nou, aminteşte îndată că a te naşte din nou nu înseamnă a da ceva sau a face ceva, ci înseamnă a primi ceva. Acest a primi al Tainei Botezului e altceva decât a face ce ţine de Taina Pocăinţei, cum spune mai departe în acelaşi loc accentuând cealaltă nuanţă: A te naşte din nou înseamnă… să o rupi cu patimile, adică să faci ceva, ceva ce ţine de necurmata pocăinţă, ceea ce înseamnă că naşterea din nou propovăduită de Oastea Domnului e o necurmată frământare a aluatului duhovnicesc pus odată în făina vieţii noastre. Cele două nuanţe ale naşterii din nou le punctează şi mai limpede Părintele Iosif în cartea pelerinajului său la Ierusalim: Ca să te mântuieşti, trebuie să te naşti de Sus, trebuie să te naşti din nou!… Naşterea aceasta este o naştere şi o re-naştere, este naşterea şi renaşterea ce o face Duhul Sfânt. Vedem atât de limpede două nuanţe ale naşterii din nou: naşterea şi renaşterea. Renaşterea nu-i naşterea, naşterea nu-i renaşterea. Altfel spus, pocăinţa nu-i botezul, botezul nu-i acelaşi lucru cu pocăinţa, deşi vorbim în amândouă lucrările de naşterea din nou. În acest sens fratele Traian spunea atât de clar că naşterea din nou, referindu-se la renaşterea prin pocăinţă, nu-i botezul, deşi şi acesta înseamnă altoirea cu Hristos prin Duhul Sfânt atât de limpede evocată în poezia Suflet nou născut pe lume.

Pentru că cele două nuanţe sunt abia perceptibile, cineva neatent poate foarte lesne să pună faţă în faţă pe Părintele Iosif cu fratele Traian şi se poate întâmpla să trăim şi noi drama lumii protestante care, neînţelegând despre ce fel de fapte vorbea Sfântul Pavel şi despre care Sfântul Iacov, ajunsese să creadă că cei doi se contrazic între ei pe calea mântuirii în problema îndreptării omului înaintea lui Dumnezeu (vezi mai explicit în cartea Lumini în umbre, Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 2012, pp. 86-115). Iată două exemple de demult şi de-acum într-o perfectă asemănare: Sfântul Pavel spune căci prin har sunteţi mântuiţi, prin credinţă…, nu din fapte (Efes 2, 8-9), pe când Sfântul Iacov afirmă că din fapte este îndreptat omul, iar nu numai prin credinţă (Iac 2, 24); Părintele Iosif spune că botezul ne trece prin apă şi prin Duh, dintr-un om vechi face un om nou (Corabia lui Noe), pe când fratele Traian afirmă că botezul nu-i naşterea din nou. Nu aşa că precum Luther şi alţii de-ai lui au zis că Apostolii se contrazic, am putut auzi şi noi astfel de afirmaţii despre părinţii noştri? Dar precum, cunoscând nuanţele cuvintelor, cei doi Apostoli se completează de fapt unul pe celălalt, şi înaintaşii Oastei trebuie şi pot fi înţeleşi ca fiind insuflaţi de acelaşi Duh, doar cunoscând bine la ce anume se referea fiecare când foloseau aceste cuvinte mântuitoare.

Lăsând deoparte nuanţa baptismală a naşterii din nou, deopotrivă enunţată, nu trebuie să minimalizăm nicidecum nici aspectul complet al naşterii din nou din Cuvântul şi din Duhul Sfânt care, potrivit învăţăturii Bisericii, trebuie urmat neapărat de Taina Mărturisirii şi a Împărtăşirii, ca pecetluire văzută a actului nevăzut, căci fără oricare din cele două vei fi nerecunoscut azi şi respins mâine din Împărăţia Domnului Iisus (Traian Dorz, Hristos, Înnoitorul nostru, Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 1998, p. 55).

Cititorule, e bine că eşti botezat în numele Sfintei Treimi. Nu uita să-ţi pecetluieşti această altoire în Hristos cu partea nevăzută şi cu cea văzută a naşterii din nou prin pocăinţă, aşa cum ne-a învăţat poetul Golgotei, cel care a ucenicit la picioarele Părintelui Iosif.

Preot Petru RONCEA

în săptămânalul duhovnicesc ”Iisus Biruitorul”
Anul XXV, nr. 27 (951) 30 IUNIE – 6 IULIE 2014

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *