Din anii tăi trecuţi prea grabnic,
cu ce te-alegi acum când nu-s,
tot ce-aveai bun ai dat spre lume,
şi-azi n-ai nimic pentru Iisus…
– Ce-ţi duci acum spre veşnicie,
când mergi şi nu mai vii în veac,
mai gol, mai orb şi mai nevrednic
ca cel mai zdrenţăros sărac?
Din toată slava lumii strânsă
cu braţ tiran şi ucigaş,
ce-ţi mai rămâne-acum când târâi
spre moarte-un suflet rău şi laş?
– în veci striga-vor chinuiţii
blestem şi-osândă-n jurul tău
şi-nfometaţii, şi-asupriţii
la care tu le-ai fost călău…
Cu toată-averea necinstită
ce-ai adunat-o înşelând,
ce-ai să mai faci în gheara morţii,
înspăimântat şi tremurând?
– Când ai dispreţuit credinţa
şi-ai insultat pe Dumnezeu,
nu-ţi mai rămâne decât iadul,
nefericit şi orb pigmeu.
TRAIAN DORZ din ”Cântările Căinței”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
