Sfinţi Părinţi

„Din învăţăturile Sfinților Părinți – Ortodoxia la Sfinţii Părinţi, teologi şi oameni de cultură (IV)

„Arta creştină ortodoxă a încercat prin toate formele ei – icoană, imnografie, arhitectură – să exprime acest adevăr fundamental al chipului îndumnezeit al lumii. Biserica, în ansamblul ei, este chipul îndumnezeit al lumii, este lumea atât cât participă ea la dumnezeire. Se înţelege că, în efortul ei de a ilustra sau a exprima faţa dumnezeiască a sa, Biserica persistă asupra caracterului neschimbător al dumnezeirii, schimbarea ţinând de inerţia lumescului. Au existat şi există schimbări şi înnoiri în Biserica Ortodoxă, dar ele au fost subordonate nevoii de a face evidentă perenitatea, neschimbabilitatea, veşnicia, nestricăciunea. Niciodată Biserica Ortodoxă nu se va afla în zona de vârf a schimbărilor cotidiene, ci undeva în urmă. Chiar dacă unele dintre elementele noi aduse de evoluţia lumii vor fi adoptate, aceasta se va întâmpla când respectivele elemente nu vor mai fi noi. Sper să mă fi făcut înţeles. Biserica susţine setea omului după noutatea absolută, pe care o reprezintă îndumnezeirea. Orice altă noutate, care se alimentează exclusiv din resursele lumii create, este relativă şi în ultimă instanţă nesatisfăcătoare pentru aspiraţia legitimă a omului către absolut. Biserica se străduieşte să-l scoată pe om din inerţia acestei lumi în care schimbarea constituie un cerc vicios şi să-l lanseze pe traiectoria lumii neschimbătoare.”

(Pr. Prof. Dr. Constantin Coman)

„Astăzi, problema dintre Biserica Ortodoxă şi cea Romano-Catolică nu este o problemă de spiritualitate cât este o problemă de putere, de stăpânire. Vaticanul se ocupă foarte mult cu această putere lumească şi încearcă cu orice preţ să o exercite şi asupra credincioşilor Bisericii Ortodoxe. Vaticanul a încetat să fie un centru pur spiritual şi religios şi a devenit un centru diplomatic, unde se iau hotărâri politice care se întrepătrund cu cele bisericeşti. Vaticanul face presiuni asupra unor diplomaţi ai ţărilor romano-catolice, ca aceştia să facă presiuni asupra unor diplomaţi ai ţărilor ortodoxe, pentru ca acestea să accepte propunerile sale şi, în cele din urmă, să poată îngenunchea Biserica Ortodoxă.”

(Mitropolitul Hrisostomos Zafiris de Peristerion, Grecia)

„Aşa cum am arătat într-o scrisoare precedentă, am trecut prin multe nevoinţe de când am devenit ortodox, cu un an în urmă. Pe de o parte, în timp ce Biserica Ortodoxă oferă slujirea adevărată, continuitatea istorică, Tainele, succesiunea apostolică, ea arată în acelaşi timp răceală, rezerve, nominalism, lipsă se evanghelizare şi de spirit misionar şi este victima influenţelor etnice… Ştiţi, într-un fel mă simt foarte frustrat pentru că am ales Ortodoxia, şi totuşi, în ciuda tuturor neregulilor şi lipsurilor, ştiu că am descoperit slujirea adevărată. Acum, că am văzut, gustat şi auzit Adevărul, cum aş mai putea oare să mă mai întorc la protestantism, chiar dacă îmi e greu ca ortodox?”

(fragment dintr-o scrisoare primită de Franck Schaeffer, fără să redea numele corespondentului)

„Aşa cum arată Neil Postman, religia americană s-a vulgarizat: „La televizor, religia, la fel ca orice altceva, este prezentată ca divertisment. Tot ceea ce ar putea face din religie o activitate omenească istorică, profundă şi sacră, este dat la o parte. Nu mai există nici un ritual, nici o dogmă, nici o tradiţie, nici o teologie şi, mai presus de toate, nici un simţ spiritual transcendent. În acest spectacol, pastorul e vedeta, Dumnezeu e pe locul doi.”

(Text citat din Franck Schaeffer)

„Aşa cum poate mărturisi oricine care a avut şansa să viziteze o comunitate monahală ortodoxă, ca cea de la Simonopetra de pe Muntele Athos, de exemplu, monahismul ortodox practică de veacuri o viaţă de cumpătare şi frumuseţe într-o relaţie armonioasă cu natura. Cu mult înainte ca «problemele ecologice» să fie la modă, înţelegerea ortodoxă a creaţiei lui Dumnezeu a fost nu numai discutată, ci şi trăită de călugări şi călugăriţe fără număr, a căror conservare a creaţiei este parte din viaţa ascetică sacramentală.”

(Franck Schaeffer)

„Aşa cum Sfântul Ciprian din Cartagina scria, interpretarea personală a Scripturii dovedeşte că acea persoană sau congregaţie locală nu este parte din adevărata Biserică a lui Hristos.”

(Franck Schaeffer)

„Aş vrea să mărturisesc Bisericilor Ortodoxe de pretutindeni afecţiunea şi stima Bisericii Catolice, împreună cu dorinţa ca amintirea greşelilor din trecut împotriva comuniunii să fie purificată pe deplin, făcând loc reconcilierii şi fraternităţii.”

(Papa Ioan Paul al II-lea, Roma, 16 mai 2001)

„Aş vrea să subliniez faptul că Bisericile Ortodoxe continuă în teologie tradiţia Evului Mediu, dând însemnătate exagerată şi aproape exclusivă teologiei sistematice, care se află încă, după părerea mea, în mai toate Bisericile Ortodoxe, sub puternica influenţă a teologiei scolastice, la rândul ei influenţată masiv de filosofiile vechi, fie neoplatonice, fie aristotelice. Pentru teologii biblişti, conţinutul mesajului teologic este cel descoperit şi luminat de Dumnezeul Bibliei, de Dumnezeul Vechiului şi Noului Testament. Mesajul biblic are o mobilitate extraordinară, este viu, spre deosebire de teologia scolastică, ce propune mai mult idei abstracte. Mesajul biblic îndeamnă permanent, stimulează şi determină spre mişcare, spre transformări, spre o metamorfoză universală continuă a omului, a societăţii şi a lumii întregi, după voia lui Dumnezeu, Care este, aşa cum Îl aflăm din Biblie, foarte exigent şi nu acceptă compromisul.”

(Prof. Savvas Agouridis)

Tezaurul Ortodoxiei – texte alese –
Alcătuire de Ignatie Monahul
Editura Ştefan, Bucureşti, 2008

Lasă un răspuns